(Read the English version here)

Română

Acest articol este o analiză amănunțită a cărții Leul, Vrăjitoarea și Dulapul, de C.S. Lewis, prima din seria de cărți Cronicile din Narnia.
Aici vei găsi numeroase citate din carte, împreună cu lecțiile pe care acestea ni le dau pentru a le lua cu noi în viață.

Cuprins:

• Introducere
• Leul, Vrăjitoarea și Dulapul
  • Capitolul 1&2: “Lucy se uită într-un Dulap”, “Ce a găsit Lucy acolo”
  • Capitolul 3&4: “Edmund și Dulapul”, “Rahat Turcesc”
  • Capitolul 5: “Înapoi pe partea aceasta a Ușii”
  • Capitolul 6&7: “În Pădure”, “O zi cu Castorii”
  • Capitolul 8: “Ce s-a întâmplat după Cină”
  • Capitolul 9: “În Casa Vrăjitoarei”
  • Capitolul 10: “Vraja Începe să se Rupă”
  • Capitolul 11: “Aslan este mai aproape”
  • Capitolul 12: “Prima Luptă a lui Peter”
  • Capitolul 13: “Magie Adâncă din Zorii Timpului”
  • Capitolul 14: “Triumful Vrăjitoarei”
  • Capitolul 15: “Magie mai Adâncă de Dinainte de Zorii Timpului”
  • Capitolul 16: “Ce s-a Întâmplat cu Statuile”
  • Capitolul 17: “În Urmărirea Cerbului Alb”

Introducere

Dacă nu ai citit până acum Cronicile din Narnia, seria de cărți scrisă de C.S. Lewis, sau nu ai văzut măcar filmele care au fost inspirate din aceste minunate cărți, probabil nu ar trebui să citești în continuare, asta dacă vrei să nu ți se dezvăluie desfășurarea acțiunii, precum și finalul cărții, împreună cu anumite citate și detalii foarte importante poveștii.

Acum că te-ai hotărât să citești acest articol, îți voi prezenta aici o colecție de gânduri pe care le-am aprofundat cu privire la seria de cărți Cronicile din Narnia.
(pregătește-te pentru o gândire metaforică)

Aceste cărți sunt, cel puțin pentru mine, o opera de artă, care merită a fi apreciată prin a fi citită măcar o dată în viață.
Dacă ai o listă de cărți pe care vrei să le citești, notează-le și pe acestea, iar dacă nu ai o listă, aceste cărți să fie în topul noii tale liste.
De ce, mă întrebi? Pentru că sunt niște cărți cu un înțeles atât de profund, și totuși sunt scrise în așa fel încât par a fi doar o poveste pentru copii. Dar dacă pătrunzi tot mai adânc, în înțelesul lor, vei găsi răspuns la atâtea lucruri care se petrec în viața noastră, în lumea noastră, pe Terra.
Trebuie doar să ții ochii deschiși, și le vei vedea.
Dar trebuie să citești fiecare carte pentru a avea o privire de ansamblu, pentru a unifica mai multe puncte de vedere.

Obișnuiesc să spun, încă de când am fost mai mica, chiar un copil, că fiecare poveste spusă vreodată se prea poate să găsească corelații în Biblie.
Iar acesta este unul din lucrurile pe care voi încerca să vi le transmit în acest articol.
Iar frumusețea acestora, a cărților inspirate din credința Creștină, este că te vor ajuta în viață, te vor ajuta în credința ta.
Biblia este fundația Culturii, însă, deși fiind o carte completă, de sine stătătoare, fiind atât de complexă în structura sa, uneori avem nevoie de unele explicații și îndrumări, sau precum unor copii, să ne fie explicate unele lucruri precum o poveste. Aceasta ni se întâmplă deoarece, în generația noastră, cufundându-ne în atâta cunoștiință, pierdem din ochi până și Scopul Vieții, chiar dacă știm Biblia, motiv pentru care sunt un ajutor cărțile bine-intenționate, de calitate, în a ne aduce înapoi pe picioarele noastre, dar mai ales în a restaura cunoștiința de care avem nevoie. (deoarece nu tot ce zboară se mănâncă).

Deoarece seria este alcătuită din 7 cărți, și anume “Leul, Vrăjitoarea și Dulapul“, “Prințul Caspian”, “Călătoria Corabiei ‘Zori de Zi’”, “Jilțul de Argint”, “Calul și Băiatul Său”, “Nepotul Magicianului”, “Ultima Bătălie” (după ordinea în care au fost scrise și publicate de către C.S. Lewis), nu îmi va fi de ajuns un singur articol pentru a scrie tot ceea ce am pe inimă, de aceea, mi-am planificat undeva la 7 articole pe această temă, care vor fi publicate aici, sper, până la finele acestui an.

Leul, Vrăjitoarea și Dulapul

Dar într-o zi vei fi suficient de în vârstă pentru a începe să citești povești din nou.

_{-C.S. Lewis}

Prima carte din această serie, “Leul, Vrăjitoarea și Dulapul” scrisă de Clive Staples Lewis, a fost publicată în anul 1950.

Această carte urmărește povestea a patru copii, a patru frați: Peter, Susan, Edmund și Lucy, în ordinea descrescătoare a vârstelor lor, care descoperă o lume nouă, o nouă perspectivă, pe care o vor găsi intrând printr-un Dulap special.
(Printr-o Ușă – analogie la viața de Creștin: Narnia (aici) poate semnifica Creștinismul, o nouă viață, despre care sunt lucruri de învățat, cu pași mici, și poate chiar piedici de înfrânt – iar Ușa este Iisus Hristos, doar El.
“Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși, și va găsi pășune,” – Biblia, Ioan 10:9 )

În continuare, vă voi prezenta o analiză a cărții, pe baza unor fragmente care, personal, mi-au transmis un mesaj semnificativ.
Încă o dată, dacă nu ai citit această carte, sugerez să revii după ce o vei citi, pentru că voi străbate aici cartea din copertă în copertă.

Dar, înainte să pornești în căutarea unui Dulap fermecat, pentru a intra într-o altă dimensiune, ține minte sfatul lui C.S. Lewis, amintit în carte: “este foarte nesăbuit să te închizi pe tine însuți în orice dulap.”

Capitolul 1 & 2

Lucy a fost cea care a început totul. A pătruns în lumea Narniei, prin Dulap, și a ajuns la Felinar. Aici l-a întâlnit pe D-l Tumnus, un Faun.

După această întâlnire a unui personaj initial misterios, despre care aflăm în curând că este un spion de partea Răului, dar care se întoarce de partea Binelui, prin împotrivirea sa față de ordine greșite, după cum fiecare trebuie să filtrăm ceea ce ni se cere printr-o sită a ceea ce este bine să facem, (“Cine nu este impotriva noastra, este pentru noi”–Biblia, Marcu 9:40), urmează să întâlnim Forța Răului, reprezentată aici prin Vrăjitoarea Albă.

Primul lucru pe care îl aflăm despre Rău, este că Vrăjitoarea ține întreaga Narnie sub degetul ei, făcând să fie întotdeauna iarnă.
“Întotdeauna iarnă, și niciodată Crăciun”, ne zice D-l Tumnus.
-> Precum sub orice influență a Răului și în lumea noastră, știm că nu vom avea adevărată bucurie, sau căldură sufletească (precum bucuria inocentă a copiilor de Crăciun).

D-l Tumnus voia inițial să o predea pe Lucy Vrăjitoarei Albe, dar, acum că a cunoscut cum este un om cu adevărat, nu s-a putut lăsa să fie în acel fel, slujind maleficei Vrăjitoare care transformă oamenii în statui de piatră, în schimb a ajutat-o pe Lucy să ajungă înapoi în lumea noastră.

Capitolul 3 & 4

În continuare, se desfășoară întâlnirea dintre Vrăjitoare și fratele lui Lucy, Edmund, care a intrat și el în Narnia, întâmplător, urmând-o pe Lucy, după ce nici unul dintre frați nu au crezut-o pe Lucy cu privire la Narnia. Ea era acum pentru a doua oară în Narnia, de una singură.

Deoarece Răul este șiret, Acesta îi va oferi, inițial fără să întrebe, “ceva cald de băut”, urmând ca sărmanul om, disperat după putere, sau glorie sau fiind plin de mândrie, să accepte cu bucurie, deși vine din mâna unui străin. Odată ce momeala a fost aruncată, Răul va face un pas înainte, de data aceasta întrebându-și victima precis “ce anume își dorește să mănânce?”, precum în lumea noastră atunci când Satan ne dă orice e necesar DOAR să ne țină departe de ceea ce este corect și Bine.

Astfel, Edmund s-a vândut pe niște dulciuri.
O lecție de învățat: nu te vinde pentru nimic, nu îți vinde sufletul, mai ales pentru niște dulciuri.

Edmund, din povestea noastră, i-a spus Vrăjitoarei tot ceea ce aceasta își dorea să știe, în timp ce el “se gândea doar la cum să mănânce cât de mult Rahat Turcesc e posibil, și cu cât mânca mai mult, cu atât voia să mănânce mai  mult.” Deoarece, “acesta era Rahat Turcesc vrăjit, și oricine care a gustat vreodată din el va dori mai mult și mai mult, astfel încât, dacă li s-ar permite, ar continua să mănânce până ce s-ar ucide pe ei înșiși.”

Vrăjitoarea din Narnia, știind despre profeția în care Doi Fii ai lui Adam și Două Fiice ale Evei o vor detrona, la întâlnirea cu Edmund, un Fiu al lui Adam, fiind suficient de șireată, îl ademenește pe acesta în a-i dezvălui detalii despre el, în timp ce îl vrăjea cu Rahat Turcesc, din care acesta nu se sătura să mănânce.
– În lumea noastră, diavolul știe că noi suntem creați pentru a fi Fii de Dumnezeu, fiecare dintre noi având o chemare aleasă, având daruri pe care trebuie să învățăm să le folosim. Ei bine, el știe, tocmai de aceea, viclean fiind, ne ademenește, dându-ne, initial, “ceva cald de băut”, apoi ne întreabă ce am vrea să mâncăm, urmând ca să ne dea “dulciuri vrăjite”, după care, odată gustate, le vom vrea tot mai mult, făcând ORICE pentru a le obține – orice ne-ar cere “Vrăjitoarea”, trecând astfel peste orice lege a moralității. Deși conștiința ne spune să revenim la adevăr, ajungem să o inhibăm, sau chiar să o ucidem.
De aceea, darul sau darurile, pe care le ai, folosește-le cu înțelepciune, pentru Bine, înainte ca cel rău să te ademenească cu altceva, văzând cât de mare ți-ar fi biruința.
Orice dar e bun: “e bun un vas de cinste, dar trebuie și un ciob” (versuri de Costache Ioanid).
Darurile considerate de unii nesemnificative, au, de fapt, cea mai mare valoare: “să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi, să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi și să mângâi”, să îi ajuți familia, să aduci cumpărăturile unui bătrân, să ridici un copil care s-a lovit, căzând, să repari ceva unui om, fără plată, să ai grijă de copiii tăi.
Acestea sunt lucruri care prețuiesc atât de mult, și totuși nu orișicine este dispus să le facă.
Însă îndeplinite cu un zâmbet pe față și bucurie în inimă, acestea valorează mai mult decât o nestemată.

Capitolul 5

Revenind la povestea noastră.

Edmund s-a alăturat părții întunecate în inima lui, dar nu a fost încă posibil pentru el să întoarcă și pe frații săi către Rău, deoarece, întorcându-se în lumea noastră, ceilalți doi frați mai mari ai lui Lucy au fost nevoiți să discute chestiuni serioase cu privire la această “Nouă Lume” cu Profesorul la care locuiau în acea perioadă:

Totuși, Peter și Susan în continuare nu credeau în spusele lui Lucy, iar Edmund se prefăcea că nu crede, deși a văzut cu ochii săi adevărul. Astfel Edmund era foarte răutăcios cu Lucy.

-Precum în viața noastră, atunci când descoperim ceva minunat și încântător precum Credința, iar, chiar dacă va trece de testul logicii (după cum Profesorul la care stăteau copiii le-a explicat acestora posibilitatea ca Lucy să spună adevărul), cei din jur tot nu ne vor crede.
“Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” (Biblia, Evrei 11:1)

Capitolul 6 & 7

La momentul oportun, toți cei patru: Peter, Susan, Edmund și Lucy vor intra prin Dulap, împreună, în Narnia. Aici se găsesc implicați într-o operațiune de salvare, urmată de o întâlnire neobișnuită cu un castor, care i-a condus către locuința sa din baraj:

Mai în profunzime, veniți mai departe.
Nu suntem în siguranță în spațiu deschis.

D-l Castor

– Precum un căutător al Binelui, care trebuie să fie atent la pericolele și expunerile de care își face parte într-un camp deschis, fără protecție.

În sfârșit, ajunși la Casa Castorilor, aflăm Numele Celui care este Bun: Aslan.

“Aslan este în mișcare.”

– Aflăm astfel că ceea ce este Bun, nu ne va lăsa să fim singuri într-un loc deschis, ci va veni în ajutorul nostru.

Aici este momentul în care, la sunetul Numelui Său, copiii vor simți fiecare ceva special, după statutul inimilor lor: iar toți, în afară de Edmund, au avut sentimente dulci și de vitejie, însă Edmund a fost îngrozit.

Capitolul 8

În continuare, aflăm despre profețiile menționate anterior:

Aslan este Marele Leu, Regele pădurii, Fiul Împăratului-de-dincolo-de-Mare, reprezentându-L pe Iisus Hristos, Leul din Iuda.

“Dacă este sigur? Desigur că nu este sigur. Dar El este bun. El e Regele, vă spun,” le zicea D-l Castor.

Unul dintre lucrurile care dovedesc Biblia ca fiind o Carte vrednică de crezare, sunt profețiile scrise care s-au împlinit, rămânând, desigur, și profeții care urmează să se împlinească, la vremea cuvenită. Aceste profeții împlinite (vezi Vechiul Testament din Biblie), pot fi urmărite de-a lungul Istoriei Omenirii.

Observăm câteva profeții și în Cronicile din Narnia, pe care le așteptăm, de asemenea, să devină realitate.

O altă profeție din povestea noastră spune:

“Atunci când urmași de-ai lui Adam
vor sta la Cair Paravel pe tron,
timpul Răului se va încheia.”

– Iar aceasta ne amintește de faptul că noi am fost meniți încă de la Creație să fim gardienii acestui Pământ.

Mai aflăm, tot de la Castori, despre Rău, că Vrăjitoarea pretinde să fie umană, dar, de fapt, nu este:

“…ea se trage din giganți”
“Se poate să existe două puncte de vedere despre oameni, dar nu sunt deloc două puncte de vedere despre lucruri care arată uman, dar nu sunt,” a spus D-l Castor.

De aceea, “trebuie să fii cu ochii deschiși și să te păzești.” (D-l Castor)

Edmund s-a furișat în noaptea aceea din casa Castorilor către Casa Vrăjitoarei:

“A mai fost în această țară înainte?” a întrebat D-l Castor. “A fost cumva de unul singur?”
“Avea privirea unuia care a fost cu Vrăjitoarea și a mâncat din mâncarea ei.”

Edmund a devenit un trădător.

“Oare nimeni nu ne mai poate ajuta?” întreba Lucy, plângând.
“Numai Aslan, “ a zis D-l Castor.

Capitolul 9

Între timp, Edmund se îndrepta spre Casa Vrăjitoarei, fiind nemulțumit cu cina pe care o luase la Castori – mâncare primită din partea celor care susțineau Binele – datorită faptului că “nu e nimic ce alterează gustul unei mese bune obișnuite pe jumătate mai mult decât amintirea unei gustări rele vrăjite ”
În timp ce mergea, se gândea la cele auzite în casa Castorilor, și totuși încerca să se convingă că “toți acești oameni care spun lucruri neplăcute despre ea sunt dușmanii ei și probabil jumătate din acestea nici măcar nu sunt adevărate… Nu era o scuză prea bună, în orice caz, deoarece adânc înăuntrul său știa cu adevărat că Vrăjitoarea Albă era rea și cruntă.”

Pe drumul către Casa Ei, “ nu era vreo cărare… aluneca deseori,… și se împiedica… și cădea,.. până când a fost ud și rece și plin de vânătăi pe tot corpul. Liniștea și singurătatea erau cumplite… era aproape să renunțe la întregul plan dacă nu s-ar fi gândit la cum va fi când va fi făcut rege și toate celelalte lucruri pe care le va schimba, iar aceasta i-a dat suficient curaj.”
– Până și acest pasaj ne prezintă lucrarea Răului: acesta va promite glorie pământească, în schimbul sufletului tău, dar tot ce vei găsi în schimb este singurătate și răceală în jurul tău, după ce că propriul tău trup va trece prin locuri reci și te vei alege cu dureri și “vânătăi”.

Ceea ce l-a determinat pe Edmund să continue drumul, deși “a început să se teamă de Casa Vrăjitoarei”, a fost ura sa față de fratele său

Ajuns la Vrăjitoare, aceasta a fost puternic nesatisfăcută de noutățile aduse de către băiat, începând, astfel, să se pregătească de plecare pentru a-i prinde pe ceilalți copii, dar asigurându-se că va folosi “hamul de sanie fără clopoței”. 

Capitolul 10

“Aslan este în mișcare. Magia Vrăjitoarei slăbește.”

Tatăl Crăciun apare în poveste ca un mesager, aducând bucurie într-un loc cândva rece și întunecat. “Întotdeauna iarnă, niciodată Crăciun”– se transformă acum în fericire și primăvară, într-un curs normal al lucrurilor.
-Vrăjitoarea a încercat să le ia Narnienilor toată speranța și toate motivele de bucurie, spre a-i conduce prin frică. Probabil a intuit și ea că “Speranța este mai puternică decât Frica.” (Suzanne Collins în ‘Jocurile Foamei’), motiv pentru care le-a luat Narnienilor până și Crăciunul.

Dar, odată ce Aslan revine în vedere, totul se schimbă, iar Răul nu va mai avea putere asupra a ce este Bun.

Peter, Susan și Lucy, dar și Castorii au primit fiecare cadouri care îi vor ajuta de acum înainte în călătoria lor, după cum și noi am primit fiecare anumite daruri de la Dumnezeu, în special daruri spirituale, iar, atunci când le folosim, precum Cornul de vânătoare primit de Susan, “…ajutor de un fel sau altul va veni.”

Capitolul 11

Edmund, însă, nu se bucura de timpul petrecut în Narnia, la momentul acela. Nu a fost primit așa cum se aștepta. Vrăjitoarea nu i-a mai dat nimic de mâncare, decât niște “pâine uscată”, precum în lumea noastră, atunci când cineva se alătură părții întunecate, fiind inițial vrăjit cu “dulciuri”, mai apoi realizând că acestea nu sunt decât niște “pâine uscată”, doar pentru că pentru moment Răul nu mai are nevoie de serviciile omului. Iar acesta va spune atunci: “ar trebui să fii mulțumit cu asta până să mai simți gustul unei pâini vreodată.”, pentru că Singura Sursă de Pâine reală, dulce și hrănitoare este Iisus Hristos. (Biblia, Ioan 6:48)

Nu mult după acel moment, Vrăjitoarea întâlnește câțiva Narnieni care erau de partea lui Aslan, stand la masă, având din plin mâncare hrănitoare, și află că era primită de la Tatăl Crăciun, pe care ea, până atunci, îl izgonise.
În deznădejdea ei, le cere să spună că au mințit “și chiar și acum puteți fi iertați”, implorându-i, practic, să îi spună doar ce vrea ea să audă, susținând minciuna, după cum diavolul este el însuși tatăl minciunilor.

În acest punct, se produce o schimbare în inima lui Edmund, Vrăjitoarea transformându-i pe toți acești Narnieni în stane de piatră, pe motiv că sunt “spioni și trădători”. Iar Edmund a început din nou să simtă pentru alții, știind că și el și-a trădat familia.

Primăvara a venit. “Înghețul s-a terminat.”, iar Vrăjitoarea Albă începea să fie din ce în ce mai înfricoșată, la fiecare rostire a Numelui Binelui, a lui Aslan: “Dacă oricare dintre voi doar va menționa Numele acela din nou, va fi ucis imediat.”
Și în lumea noastră, există un Nume care pune pe foc mințile demonilor, datorită Puterii Numelui Său, și anume a Numelui lui Iisus Hristos.

Capitolul 12

…Când Aslan vine în Narnia… “răul va dispare”, după citatul menționat într-un capitol anterior.

Iarna, care simboliza puterea Vrăjitoarei, lucrările ei, “se evaporau”, fără să mai aibă control asupra Narniei, atunci când Fiul Împăratului venea să vindece pământul și să aducă Viață.
-După cum știm că, în zona temperată, o iarnă obișnuită, care durează câteva luni, aduce beneficii pământului, prin odihna acordată, însă, dacă durează timp de 100 de ani, viața pământului stagnează sau chiar moare, iar pentru localnici, speranța moare

Când grupul format din Peter, Susan, Lucy și Castorii ajunge în tabăra lui Aslan, observăm că D-l Castor menționează că “Fii lui Adam trebuie să meargă înaintea animalelor”, din nou amintindu-ne că noi, oamenii, ar trebui să fim protectorii planetei pe care am fost puși; iar, despre acest subiect vom afla mai multe în cărțile viitoare din serie.

La întâlnirea cu Aslan, Lucy observă că “Fața Lui părea atât de roială și puternică și pașnică, dar în același timp părea și tristă.”, iar după ce au discutat despre salvarea lui Edmund, Aslan a spus: “Totul va fi îndeplinit, dar s-ar putea să fie mai greu decât credeți.”

Atunci când Susan a fost atacată de unul dintre lupii Vrăjitoarei, Aslan l-a lăsat pe Peter să lupte întâi, precum Dumnezeu ne lasă pe noi să ne luptăm lupta, deoarece El are încredere în noi, El știe că putem să biruim.

“Peter nu s-a simțit foarte curajos, de fapt, se simțea de parcă îi va fi rău. Dar asta nu a făcut vreo diferență cu privire la ceea ce trebuia să facă.”

Peter a câștigat prima sa luptă.
Dar a mai fost un lucru pe care acesta trebuia să îl facă.

“Ai uitat să îți cureți sabia,” a zis Aslan. 

-Un lucru pe care trebuie să ni-l aducem și noi aminte în viață: chiar și atunci când câștigăm o luptă, trebuie să ne curățim armele, pe de o parte pentru ca acestea să nu ruginească, iar pe de celalaltă parte, pentru ca să fim pregătiți pentru următoarea luptă, și să nu fim cuprinși de mândrie.
(Articolul lui Ann-Margret m-a ajutat în a înțelege mai bine această mențiune, de aceea te invit să îl citești și tu aici)

-Iar armele noastre sunt darurile care ne-au fost date, care sunt mai multe decât ai crede (citește în Biblie, Efeseni 6:14-18)

“… orice se va întâmpla, niciodată nu uita să îți ștergi sabia.”

Capitolul 13

“Edmund a fost făcut să meargă mai mult decât știa că cineva poate să meargă”.
Forța Răului l-a împins dincolo de limitele sale pentru a împlini voia celui Rău.
Dar, chiar la momentul potrivit, a fost salvat de grupul lui Aslan, care ar fi căutat să prindă și pe Vrăjitoare, dacă aceasta nu s-ar fi transformat într-un ciot de copac “deoarece era parte din vraja ei ca să poată face lucrurile să pară ceea ce nu sunt.”
– Oare nu face și diavolul același lucru în lumea noastră?

Când Edmund l-a întâlnit pe Aslan, au vorbit pentru o bună bucată de vreme, iar aceasta “a fost o conversație pe care Edmund nu a uitat-o niciodată.”
– A fost o conversație privată, după cum și rugăciunile noastre spre iertarea greșelilor și a păcatelor noastre îndreptate către Dumnezeu sunt personale, având loc doar între noi și Dumnezeu. După care urmează ca Dumnezeu să ne ierte și să arunce tot ce a fost rău în Marea Uitării.

Aslan l-a adus pe Edmund înaintea fraților săi, spunându-le că “nu este nevoie să vorbească cu el despre lucrurile care au trecut.”

Cu toate acestea, Răul nu ne lasă să scăpăm atât de ușor cu greșelile noastre, după cum nici Vrăjitoarea nu l-a lăsat pe Edmund.
Aceasta a cerut o întâlnire cu Aslan înaintea întregului popor.

“Deși soarele strălucea puternic, cu toții au simțit dintr-odată un fior rece.”

“Era cel mai straniu lucru să vezi cele două fețe – fața aurită și fața palidă de moarte – atât de aproape una de cealaltă. Nu ca și cum Vrăjitoarea l-ar fi privit pe Aslan direct în ochi.”

“Ai un trădător printre ai tăi, Aslan,” a zis Vrăjitoarea. Desigur, toți cei prezenți știa că vorbește despre Edmund.
Dar Edmund a trecut peste vremea în care se gândea la sine, după toate lucrurile prin care a trecut și după conversația pe care a avut-o în acea dimineață. El doar și-a ațintit privirea asupra lui Aslan. Părea că nu mai contează ceea ce zicea Vrăjitoarea.”

-Aceasta a fost ziua în care Edmund a devenit un alt om. El a fost un trădător. Dar acum este răscumpărat. Nu știm lucrurile pe care Aslan i le-a spus, dar putem vedea prin faptele lui că a fost schimbat: de acum lui nu îi va mai păsa de sine însuși, precum obișnuia înainte, când era mândru și egoist; acum se uita doar la Aslan. Nimic altceva nu mai conta pentru el. Doar Aslan. Aici îi era inima îndreptată, către Cel care l-a iubit deși era în cel mai de jos moment al vieții sale.
“Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze.”(Biblia, Luca 9:23)

Vrăjitoarea a continuat acuzațiile: “Știi că fiecare trădător îmi aparține ca și prada mea de drept și că, pentru fiecare trădare, am dreptul la o ucidere.”
–“Plata păcatului este moartea.” (Biblia, Romani 6:23)

“Oh,” a zis D-l Castor. “Așa ai ajuns tu să te crezi regină – deoarece ai fost călăul Împăratului.”

– Răul a primit doar ce era căzut, după cum Lucifer a devenit un înger căzut, și doar aceasta a putut să îi fie satisfacerea: prada căzută.
 “Șarpele va mânca țărână.” (Biblia, Geneza 3:14) – se poate hrăni doar prin ceea ce îi dăm noi, prin greșelile noastre.
“Bunătățile Domnului se înnoiesc în fiecare dimineață.” (Biblia, Plângerile lui Ieremia 3:22-23)  – Dumnezeu ne dă nouă, și nu diavolului, aer și viață în fiecare zi, și doar prin greșurile noastre răul se va hrăni.

Ca și răspuns la acuzațiile Vrăjitoarei, Susan a întrebat pe Aslan dacă nu se poate face ceva împotriva acesteia.
“A lucra împotriva magiei Împăratului?” a zis Aslan, încruntându-se.”
-Magia Împăratului reprezentând Legea și Voia lui Dumnezeu.
“Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” a zis Iisus (Biblia, Matei 5:17)

În final, după o lungă convorbire privată dintre Aslan și Vrăjitoare, “Aslan a soluționat problema. Vrăjitoarea și-a retras cerința asupra sângelui lui Edmund.”

Capitolul 14

“Aslan a început să îi explice lui Peter planurile pentru campania militară.”
-I-a dat lui Peter toate instrucțiunile de care avea nevoie pentru bătălie, după cum Iisus, cât timp a fost pe Pământ, a învățat pe ucenicii Săi toate lucrurile pe care trebuiau să le facă în viață.

“Dar vei fi tu însuți acolo, Aslan.” a zis Peter.
“Nu pot să îți ofer nicio promisiune cu privire la aceasta,” a răspuns Leul.

Pe timpul nopții, când toți ceilalți dormeau, mai puțin cele două fiice ale Evei, Aslan se îndepărta de tabără, mergând către pădure. Fără vreun cuvânt, Susan și Lucy l-au urmat.
“Coada și capul său atârnau atât de jos și pășea atât de încet de parcă era foarte, foarte obosit.”
La un moment dat, acesta s-a oprit și a vorbit fetelor care îl urmăreau de dinapoi.

“Te rugăm, putem veni cu tine – oriunde vei merge, ” a întrebat Susan.
“Ei bine…m-aș bucura de companie în seara aceasta. Da, puteți veni, dacă promiteți să vă opriți când vă voi spune eu, și după aceea, să mă lăsați să merg mai departe singur,” a zis Aslan.

Aslan părea foarte trist în ochii fetelor, iar, la întrebarea lor, el le-a răspuns:
“Mă simt trist și părăsit. Puneți-vă mâinile pe coama mea ca să simt că sunteți acolo și haide să mergem împreună așa.”

Când a venit momentul despărțirii, acestea au plâns, dar l-au lăsat să meargă mai departe de unul singur.
Apoi, Aslan s-a dat pe sine însuși în mâinile Vrăjitoarei și a supușilor ei.

“Lucy și Susan își țineau sufletul la gură așteptând răgetul lui Aslan și asaltul său asupra dușmanilor săi. Dar nu a venit niciodată.”

“Spiritele malefice i-au legat toate cele patru labe împreună, strigând și ovaționând de parcă ar fi făcut ceva curajos, deși, dacă Leul ar fi vrut, una dintre labele lui ar fi putut fi moartea tuturor dintre ei. Dar nu a făcut vreun sunet, chiar și atunci când au strâns frânghiile atât de puternic încât au tăiat în însăși carnea lui.”
Apoi, i s-a tăiat coama, și un râs răutăcios plutea deasupra, iar ei îl batjocoreau…

-Tot astfel i S-a întâmplat lui Iisus Hristos. Femeile și câțiva ucenici l-au însoțit pe drum, dar singur a trebuit să poarte povara crucii. Și El se simțea atât de singur.

“Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
…Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor care o tund: n-a deschis gura.”
(Biblia, Isaia 53)

“Oh, cum pot să facă așa ceva!” a zis Lucy, cu lacrimi curgându-i pe obraji.

Pentru că acum, după ce primul șoc s-a încheiat, fața tunsă a lui Aslan i-a părut mai vitează, și mai frumoasă, și mai răbdătoare ca niciodată.”

Aslan, pe Masa de Piatră a fost legat strâns cu funii.
– Iisus a fost bătut în cuie pe o cruce.

“Lașii!” a zis Susan. “Încă le este frică de el, chiar și acum?”
– “Ori n-are un capăt urgia
    Ce tot mai lovește-n Iisus? ”, plângea Maria Magdalena (poezie de Costache Ioanid)

– Și Iisus Hristos a fost pus într-un mormânt peste care au prăvălit o piatră mare, care “să Îl țină în mormânt”, să prevină oamenii din a ajunge la El, și chiar a fost păzit de soldați timp de 3 zile, după ce a murit pe Cruce.

Crucea lui Iisus, emblema care a rămas în lumea noastră peste veacuri, a fost reprezentată în Narnia printr-un Cuțit de Piatră.

“Apoi Vrăjitoarea și-a descoperit brațele și a luat Cuțitul de Piatră de o formă malefică, și, înainte să lovească, a spus:
“Și acum, cine a câștigat? Nebunule, chiar ai crezut că prin toate acestea vei salva omul trădător? Acum te voi ucide pe tine în locul lui, după cum ne-a fost înțelegerea. Dar atunci când ești mort ce mă va împiedica să îl ucid și pe el? Și cine mi-l va mai lua din mână atunci? Înțelege că mi-ai dat Narnia pentru totdeauna, ți-ai pierdut propria viață și nu ai salvat-o pe a lui. În această cunoștință, deznădăjduiește și mori.”

-Cât de satisfăcut a fost diavolul când L-a omorât pe Iisus pe Cruce, cu întreaga armată de demoni împrejur. Întreaga planetă s-a oprit, pentru că Cel care i-a fost Viața, a murit.

Capitolul 15

După ce Vrăjitoarea a terminat ceea ce a avut de făcut, a lăsat trupul lui Aslan în urmă și s-a îndreptat spre bătălia cu fii lui Adam, trecând chiar pe lângă Susan și Lucy, cu întregul ei grup, atât de aproape încât acestea le simțeau respirația.

“Oricând altcândva ele ar fi tremurat de frică; dar acum tristețea și rușinea și oroarea morții lui Aslan a umplut mințile lor atât de mult, încât abia s-au gândit la asta.”

-Precum Edmund la reîntâlnirea cu Vrăjitoarea când Aslan îi era alături, nimic altceva nu mai conta, nu viețile lor, nu ceea ce era în jurul lor, decât Aslan și ceea ce i s-a întâmplat lui Aslan.

S-au apropiat de el și l-au jelit. “Și au îngenuncheat jos amândouă în iarba cea udă și i-au sărutat fața rece și i-au mângâiat frumoasa lui blană și au plans până ce nu au mai putut plânge.”

-Tot astfel, femeile care Îl urmau pe Iisus, Maria Magdalena, cealaltă Maria, și altele, au fost cele care s-au dus la mormântul lui Iisus dis-de-dimineață. Și ele s-au dus ca să plângă la picioarele Lui și să îl acopere cu arome dulci și cu lacrimile lor.

“Lucy și Susan simțeau de parcă nimic nu se va mai întâmpla vreodată”.

 Dar, după o lungă vreme, pe când era dimineață devreme, s-au ridicat puțin de lângă el, au făcut câțiva pași, iar, când s-au întors, “Masa de Piatră s-a rupt în două bucăți, printr-o crăpătură care o străbătea de la un capăt la celălalt; iar Aslan nu mai era.”

-Masa de Sacrificiu a fost distrusă. Ritualurile nu mai urmau să ia loc.
Masa de Piatră reprezenta Legea, după cum Perdeaua din Templul din Israel s-a rupt în două la momentul morții lui Iisus, tot așa, Legea a fost “ruptă”, urmând ca salvarea să vină doar prin Cel care este mai mare decât Legea, de Iisus Hristos.

“Să fie aceasta magie? a întrebat Susan.”
“Da, este mai multă magie.,” a zis o voce măreață din spatele lor. Acolo, în lumina răsăritului de soare, mai mare decât l-au văzut înainte, scuturându-și coama (care a crescut la loc) era însuși Aslan.

Aslan le-a spus: “Cunoștința Vrăjitoarei merge doar până la răsăritul timpului. Dar dacă ar fi putut să se uite puțin mai mult înapoi, în tăcerea și întunericul de dinainte ca Timpul să răsară, ar fi citit acolo o altă incantație. Atunci ea ar fi știut că atunci când, de bună voie, o victimă care nu a comis nicio trădare era ucisă în locul unui trădător, Masa se va crăpa și Moartea însăși va funcționa în sens invers.”

Cu toții s-au bucurat, iar “când cei trei în sfârșit s-au întins pe iarbă la lumina soarelui, fetele nu s-au mai simțit deloc obosite sau flămânde sau să le fie sete.”

–Iisus este Viața, El este Pâinea Vie. (Biblia, Ioan 14:6, Ioan 6:48)
El este Apa Vieții. “Dacă însetează cineva, să vină la Mine (la Iisus), și să bea.” (Biblia, Ioan 7:37)
“…Cine crede în Mine, nu îi va mai fi sete…” (Biblia, Ioan 6:35, Ioan 4:14)

Împreună cu Aslan, au trecut peste văi largi, peste orișice obstacole, peste ape mari, fără să obosească.

-Alături de Iisus, vom trece peste orice, fiindcă El este cu noi.
“Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău. Căci Tu ești cu mine.” (Biblia, Psalmul 23:4)

Capitolul 16

Aslan, Susan și Lucy au ajuns la Casa Vrăjitoarei, iar acolo, “Aslan începuse să facă ceva”, “peste tot împrejur, statuile de piatră prindeau viață”, pentru că, acolo unde Vrăjitoarea a lăsat moarte și inimi de piatră, respirația lui Aslan aducea Viață.

Toți cei vii au început să caute prin castel după suflete pierdute.

“Iar, într-un final,… întregul castel stătea gol, cu fiecare ușă și fereastră deschisă, și lumina și dulcele aer de primăvară pătrundeau în toate locurile întunecate și malefice care aveau nevoie de ele atât de mult.”

Aslan și-a chemat ajutorul pentru bătălie, pregătindu-se de plecare, iar pentru aceasta avea nevoie și de câțiva dintre ei să îi fie alături în găsirea locului exact al luptei. Astfel că, a chemat pe cei care i se asemănau în anumite calități, dintre care și un alt leu.
Acesta începuse a se lăuda printre toți ceilalți: “Ați auzit ce a zis? Noi Leii. Asta înseamnă el și cu mine.”
“Cel puțin, a continuat să zică acestea până ce Aslan l-a încărcat cu trei pitici, o driadă, doi iepuri, și un arici. Asta l-a calmat puțin.”

-Când Mândria vine asupra noastră, dacă încă vrem să fim de partea lui Iisus, s-ar putea ca El “să ne încarce cu niște poveri” ca să putem reveni pe cărarea cea dreaptă.

“Când toți au fost gata (în cele din urmă, un câine ciobănesc a fost cel care l-a ajutat pe Aslan cel mai mult în a-i sorta în ordinea potrivită) au pornit spre locul bătăliei.”

Când au ajuns, l-au găsit pe Peter luptând cu Vrăjitoarea, care acum lupta doar cu Cuțitul de Piatră, deși pe întreg câmpul se vedeau statui de piatră, care au fost urmările baghetei Vrăjitoarei. Armata inamică era compusă din toate creaturile îngrozitoare care au fost prezente cu o noapte înainte la Masa de Piatră.
După sunetul răgetului lui Aslan, acesta s-a aruncat asupra Vrăjitoarei Albe și a ucis-o.

Capitolul 17

În câteva minute, bătălia s-a încheiat.

Peter s-a schimbat în urma acestei bătălii: “fața lui era atât de palidă și de gravă și părea mult mai în vârstă”.

-Tot așa ne schimbăm și noi după un eveniment semnificativ din viața noastră. Să sperăm că devenim mai înțelepți.

Curând aflăm de la Peter că “Edmund a făcut totul… când a ajuns la Vrăjitoare a avut înțelepciunea să lovească cu sabia bagheta ei, în loc să o atace direct pe ea și pur și simplu să devină el însuși o statuie în ciuda forțării sale. Odată ce bagheta ei a fost spartă, am început să avem un avantaj – dacă nu am fi pierdut atât de mulți până atunci.”

– Pentru unul care a fost cândva un trădător, deoarece Edmund cunoștea căile Răului mai bine decât ceilalți, a devenit acum un erou și un mare ajutor în bătălie, chiar dacă a ajuns ca și el să fie rănit.
De aceea, după căință, unii vor deveni mari luptători pentru Dreptate, fiindcă ei au cunoscut gândirea răutăcioasă și pot anticipa mai bine planurile vrăjmașe.

Urmează ca Lucy să fie de folos prin darul ei, prin sticluța ei cu un stimulent special, vindecându-l pe Edmund. Totuși, atunci când ea aștepta să îl vadă pe Edmund că își revine, Aslan i-a amintit “Mai sunt și alți răniți…”, apoi, într-o voce mai gravă “și alții sunt pe punctul de a muri. Trebuie ca mai mulți oameni să moară pentru Edmund?”. Atunci Lucy a alergat împreună cu Aslan în ajutorarea celorlalți.
– Trebuie să nu încetăm în facerea binelui. (Biblia, Galateni 6:9)
Chiar și atunci când vrem să vedem roadele faptelor noastre, să nu ne oprim când și alții au mare nevoie de ajutor.

“Sunt răni neîngrijite,
Sunt mucuri ce se sting
Batiste-n care lacrimi în taină se preling.” (Costache Ioanid, “Ștergarul”)

Să nu uităm de sufletele tuturor oamenilor.

Când Edmund și-a revenit în simțiri, “arăta mai bine decât l-a văzut Lucy de ani de zile; de fapt, de când a început să meargă la școala aceea oribilă unde a început el să o ia pe un drum greșit. A redevenit el însuși, cel de mai demult, care te putea privi în ochi. Iar acolo, pe câmpul de bătălie, Aslan l-a făcut un cavaler.“

Nu mult după acestea, Susan și Lucy au avut un dialog important:

“Oare el știe, ” a șoptit Lucy către Susan, “ceea ce a făcut Aslan pentru el? Știe care era de fapt aranjamentul cu Vrăjitoarea? ”
“Shh! Nu, bineînțeles că nu,” a zis Susan.
“Oare nu ar trebui să i se spună?” a zis Lucy.
“Oh, sigur că nu,” a răspuns Susan. “Ar fi prea îngrozitor pentru el. Gândește-te cum te-ai simți dacă tu ai fi el.”
“Cu toate acestea cred că ar trebui să știe și el,” a zis Lucy. “

Tu ce crezi? Crezi că ele ar fi trebuit să îi spună lui Edmund?

Eu cred că da. Deși e un lucru foarte greu, dacă Cineva și-ar da viața pentru mine, în locul meu, aș vrea să știu, ca să îi fiu veșnic recunoscătoare.

Totuși, C.S. Lewis nu ne-a lăsat aici răspunsul la această dilemă.

După toate aceste întâmplări, după ce Răul a fost învins și ucis, a venit timpul să se împlinească profeția.
Cei patru frați au fost făcuți regi și regine, de către Aslan.

“Odată ajuns rege și regină în Narnia, întotdeauna rămâi rege sau regină.
Purtați-vă demn, Fii ai lui Adam!
Purtați-vă demn, Fiice ale Evei!”
le spuse Aslan.

În ziua încoronării, după întreaga festivitate, Aslan se furișă afară. Deși întristați puțin, Regii și Reginele fuseseră avertizați de către d-l Castor că “El va veni și va pleca…  Nu îi place să fie legat jos – și, desigur că mai are și alte țări de care să aibă grijă… Este sălbatic, să știi. Nu precum un leu îmblânzit.”

Acești doi Regi și aceste două Regine au condus Narnia pentru ani și ani la rând.
Erau cunoscuți ca fiind:
“Regele Peter, Magnificul
Regina Susan, cea Blândă
Regele Edmund, cel Drept
Regina Lucy, cea Vitează.”

Iar într-un an, în timp ce erau la vânătoare “în căutarea Cerbului Alb care îți îndeplinea dorințe dacă l-ai fi prins”, acești regi și regine au ajuns într-o parte a pădurii pe care o uitaseră: Felinarul. Atunci au simțit că “dacă vor trece de acest stâlp care poartă această lampă fie vor avea aventuri ciudate, fie altfel vor avea parte de o mare schimbare a destinului lor.”

Iar Regele Peter le-a zis “de când suntem noi patru Regi și Regine în Narnia, atunci când ne-am unit mâinile într-o chestiune de așa importanță, precum bătăliile, explorările, isprăvi de arme, acte de dreptate, și altele de felul acesta, nu ne-am dat bătuți niciodată; iar întotdeauna, în ceea ce ne-am pus în cap, am izbândit. ”

Edmund a spus că nu ar fi renunțat la descoperirea semnificației acestui lucru nici pentru cea mai prețioasă bijuterie din ținutul Narniei, sau mai departe.

Deși Susan initial dorea să renunțe la această căutare, a acceptat pentru dorința fraților ei.

-Tot astfel, să învățăm și noi să lucrăm în toate lucrurile bune pentru ca să izbândim, iar atunci când suntem în căutarea Adevărului, să nu ne dăm bătuți, nici pentru toate bogățiile lumii acesteia.

Astfel se face că aceștia patru, au pătruns în pădure, iar de pe drum au pătruns în Dulap, iar din Dulap, în Casa Profesorului, înapoi în lumea noastră.

La un moment dat, i-au spus Profesorului despre tot ce li s-a întâmplat, iar acesta i-a asigurat că se vor întoarce într-o zi acolo, dar este mai bine să nu încerce să ajungă acolo deloc.
– După cum și nouă ne este promis că vom ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, dacă credem și Îl iubim pe Iisus Hristos, dar nu trebuie să încercăm noi să grăbim plecarea noastră din lumea aceasta.

Profesorul le-a mai spus că s-ar putea să mai găsească și pe alții care au avut ei înșiși aventuri de genul acesta, și vor știi asta prin “ciudatele lucruri pe care le vor spune – până și privirea lor – vor da pe față secretul.
Doar țineți-vă ochii larg deschiși. ”

-Astfel vom recunoaște și noi pe cei care îi sunt credincioși lui Dumnezeu – după felul în care se poartă, după lucrurile pe care le spun.

“Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Biblia, Ioan 13:35)

“Mă întreb, oare ce îi învață pe copii la școlile acestea?” îngâna Profesorul.

Note:
Toate citatele din Leul, Vrăjitoarea și Dulapul sunt scrise în Albastru.

Dacă vrei să primești toate viitoarele postări direct pe mailul tău, poți să te abonezi mai jos, doar introducându-ți adresa de e-mail.

De asemenea, te invit să lași un comentariu, precum și să vizitezi paginile mele de pe rețelele de socializare, pe care le găsești mai jos.

• WordPress
• Instagram
• YouTube
• Pinterest