Beethoven- Top 40 works in chronological order // Top 40 de opere în ordine cronologică

In honor of the composer’s 250th birthday anniversary in 2020, with excerpts from the Biography, by Romain Rolland (+playlist) // În onoarea aniversării a 250 de ani de la nașterea compozitorului, în 2020, alături de fragmente din Biografia de Romain Rolland (+playlist)

Beethoven (I do not own this photo)

(Derulați în jos pentru articolul în Română)


English

(I have to mention that the exact dates of some of the composer’s works are unknown and those which are going to be further presented, are based on the dates collected from Beethoven’s Biography, by Romain Rolland, in “The lives of brilliant people” collection)

Ludwig van Beethoven was a German composer, born in the city of Bonn, around the date of December 17th, 1770, and his musical talent was noticed ever since he was a child, so by the year of 1795, his first official works were shared to the world of Vienna. There are 722 musical works, approximately, composed by him during his whole life.

“To do all the good one can,

To love liberty above everything,

And even if it be for a kingdom,

Never to betray Truth. “

Beethoven, 1792

After his mother passed away in 1787, he suffered a lot, having to become the one who will take care of his two younger siblings. In the years that followed, he had to leave Bonn, heading to Vienna where he would perfect his musical gift, yet the melancholy of parting from his native lands will haunt him for the rest of his life.

“My art shall be devoted to no other object than the relief of the poor.”

Beethoven, 1796
  1. Piano trios, op.1 (1795)
  2. Piano Sonata, no.7, in D Major, no.3, op.10 (1798)
  3. Pathetique Sonata, op.13 (1799)

During this period, Beethoven begins to gradually lose his hearing.

  1. Septet in E-flat Major, op.20 (1800)
  2. Symphony No. 1 in C Major, op.21 (1800)

Even though he was downcast by the loss of his hearing, he had hope that he will overcome. “There is no doubt that he is determined to accustom his soul to grief. The spirit of man has such a strong desire for happiness that when it has it not, it is forced to create it. “-Romain Rolland

Young Beethoven
  1. “Moonlight Sonata”, op.27 /Piano Sonata, no.14, in C-sharp minor | Quasi una fantasia, op.27, no.2 -dedicated to Giulietta Guicciardi

“Troubles of another kind were soon to be added to his physical sufferings. Wegeler says that he never knew Beethoven to be free of a love passion carried to extremes. These love affairs seemed to have always been of the purest kind. With him there was no connection between passion and pleasure. The confusion established between the two things now-a-days only shows how little most men know of passion and its extreme rarity.” -excerpt from Beethoven, Biography

After parting from Giulietta, his inner tragedies are mirrored in the works he wrote in 1802:

  1. Piano Sonata no.12 in A-flat major, op.26 /”Funeral March
  2. Piano Sonata no.17, op.31, no.2  

“Bring up your children to be virtuous. That alone can make them happy; money will not. I speak from experience. It is that which sustained me in my misery. Virtue and Art alone have saved me from taking my own life.”

“If I had not read somewhere that a man ought not to take his own life so long as he can still do a kind action, I should long ago have ended my existence, and doubtless by my own hand.”

Beethoven, to Wegeler, May 2nd, 1810

When this time has passed, a heroic force erupts, full of hope:

  1. Violin Sonata in C minor, no.7, op.30 (1801-1802)
  2. Kreutzer Sonata, op.47
  3. 6 Religious songs (text by Gellert), op.48, “The Worship of God in Nature
  4. Symphony No.2 (1803)
  5. Symphony No.3 – Eroica… in remembrance of a great man (Bonaparte) (1804)
  6. “Appassionata”- Piano Sonata no.23, op.57 (1804)
  7. Fidelio, op.72 (1805)
  8. Coriolan Overture (1807)
  9. String Quartet no.4, op.18
  10. Egmont Overture, op.84

Happier days come into his life. In 1806, he got engaged to Therese von Brunswick.

  1. Symphony No.4 in B-flat major, op.60 (1806)
  2. Symphony No.5 | Symphony in C minor, op.67 (1805-1808)
  3. Symphony No.6 | “Pastoral Symphony”, in F major, op.68 –“angelic dream devised in the middle of a summer day” (1808) -Critics say the composer tried to recreate the sound of birds, yet Beethoven’s hearing declined daily, so he “recreates the sound of the birds from a faded world”
  4. Fantasy for piano, orchestra and chorus, op.80 (1808)
  5. Piano Concerto No.5, in E-flat major, op.73 (1809)
  6. Piano Sonata, no.24, in F-sharp major, op.78 (1809)
  7. “Fur Elise” bagatelle, op.59 (1808-1810)
  8. Trio No.1, No.2, op.70 (1809)

The engagement from Therese was broken off in 1810, and this saddened the composer so deeply, that he stopped caring about his appearance, and he “freed the rein of his impulsive temper”, yet he remained attached to her as well as herself to him, for all their life.

Submission, complete submission to your destiny. You can no longer live for yourself, only for others. For you there is happiness only in your art. O God, give me strength to conquer “myself”

Beethoven
  1. Symphony No.7, in A Major, op.92 (1812) –“the invention of a drunkard of force and genius”
  2. Symphony No. 8, in F Major, op.93, (1812)
  3. “Wellington’s Victory” Symphony, op.91 (1813)
  4. “Germania” Aria with Chorus (1814)
  5. The glorious moment (Der glorreiche Augenblick) Cantata, op.136 (1814)
  6. Cello Sonata no.4 in C major, op.102, no.1 (1815-1817) -for the Countess Maria von Erdody, after the passing of her son
  7. Cello Sonata no.5 in D major, op.102, no.2
  8. An die Ferne Geliebteop. 98 (1816)

Once Rossini was renowned in the musical area of the time, people started to consider Mozart and Beethoven old-fashioned.

With these coming to happen, Beethoven gave his last concert as pianist in 1814.

Even so, the composer’s misfortunes do not end here, for, at 45 years old, his deafness becomes complete. After the autumn of 1815 he could only communicate with his friends by writing.

Beethoven, 48 years old
  1. Piano Sonata no.28, op.101 (1816) -a change of style in his music dates from this time.

Getting poorer and more separated from mankind, he will find his consolation in the middle of nature.

“No one on earth can love the country so much as I…  Almighty God! In the woods I am happy, happy in the woods, where each tree speaks through Thee. O God, what splendour! In the forests, on the hills, it is the calm, the quiet, that helps me.”

Beethoven, 1815
  1. Piano Sonata op.106 (1816-1821)
  2. String Quartet op.132 (1823)
  3. Missa Solemnis in D major, op.123 (1819-1824) -religious music
  4. Quartets op.127, 130 (-1826) –“they seem to be written with his very heart-blood”

In 1822, Beethoven wanted to conduct the general rehearsal for Fidelio, but he couldn’t hear anything of what the orchestra was playing, so the entire process was a general confusion, even after multiple breaks, and nobody dared to tell this to the unfortunate conductor… until, troubled and restless, he got of the stage and went directly to his friend, Schindler, with his notebook in his hands, and the latter would finally tell him to give up. Quickly, Beethoven run straight home, followed by his friend, and he threw himself on the sofa covering his face with his hands, where he stayed for hours…

After that dreadful moment has passed, he decided to raise a hymn to Joy, his whole life’s work, which he had in mind ever since he was at Bonn. At first, he wanted to keep the hymn for another future symphony, but, at last, he decided to write it down now.

  1. Symphony No. 9 -Ode to Joy (1815-1824) -On May 7th, 1824, the first performance took place, in Vienna

“At the moment when the Theme of Joy appears for the first time, the orchestra stops abruptly, thus giving a sudden unexpected character to the entrance of the Song. And this is a true touch; this theme is rightly divine. Joy descends from heaven enveloped in a supernatural calm; it soothes the suffering with its cool breath; and the first impression that it makes, is so tender as it steals into the sorrowing heart, that a friend of Beethoven has said “One feels inclined to weep, as one looks into those soft, calm eyes of his.” When the Theme passes first to the voices, it is the Basses who present it first with a solemn and rather weighty character. But, little, by little, Joy takes possession of us. It is a real battle, a fight with sorrow. We can hear the rhythms of marching, the armies moving. In the ardent panting song of the tenor, in all these quivering pages we can almost feel the breath of Beethoven himself, the rhythm of his breathing and his inspired cries as he wandered across the fields, composing the work. After the war-like joy comes religious ecstasy. Then follows a sacred delirium of love.” -excerpt

On the day of the performance, the success was triumphal; ”Beethoven appeared he was accorded five rounds of applause; whereas according to the strict etiquette of the city, it was the custom to give three only for the entrance of the Royal Family.  The Symphony raised frantic enthusiasm. Many wept. Beethoven fainted with emotion after the concert.”

“The triumph was only fleeting, however, and the concert brought in nothing for Beethoven and he was still poor.”

Sacrifice, always sacrifice the trifles of life to art! God is over all!

Beethoven

After he had tasted perfect Joy, his works were more joyful, including musical works for lyrics, the Biblical oratorio of Saul and David. And, from the bottom of his heart, “often he spoke of the duty which was imposed on him to act by means of his art “for poor humanity, for humanity to come, to restore its courage and to shake off its lassitude and cowardice.”

Finally, after a life of fighting with his health issues, even though he had an ‘iron constitution’, his doctor gives a diagnosis of pulmonary congestion, liver cirrhosis and ascites. Despite all things, “he had become very gentle and very patient”, he was waiting for “the end of the comedy,” as he said when dying:

“Applaud, my friends, the comedy is over.”

Ludwig van Beethoven

“He died in the climax of a violent storm, a tempest of snow, heavily punctuated with terrible thunderclaps. A strange hand closed his eyes…”  

(On March 26th, 1827), Romain RollandBeethoven‘s Biography

I highly recommend you read this biography of Ludwig van Beethoven, for which this entire article was a review. ‘The Project Gutenberg EBook of Beethoven, by Romain Rolland’ (The entire biography) is offered to public at no cost, and you can find the link that leads to it here: https://www.gutenberg.org/files/55941/55941-h/55941-h.htm#Page_1

This musical genius, so underappreciated in his time, was supposed to be greatly celebrated this year of 2020, especially in the cities of Bonn and Vienna, yet, due to the late pandemic regulations, the performances rescheduled for 2021, when hopefully they will take place.

Even the greatest minds that ever lived on Earth, who gave so much to humanity, acknowledged The One who gave them the art, The One who gave them their genius, The Creator of the Universe. Thus, let us not forget to build up our minds on things that will last, through culture and faith, which, if we hold on to it, will sustain us for the rest of our lives. Meanwhile, remember to #lookup.

Attached here, I made a playlist of all of Beethoven’s works that are mentioned in this article, in chronological order:

Chronological works of Beethoven -Top 40 (20+20)


Română

(Menționez că nu se cunosc datele exacte ale tuturor lucrărilor compozitorului, iar cele care vor fi redate în continuare se bazează pe datele culese din Biografia lui Beethoven, scrisă de Romain Rolland, din colecția ‘Oameni de Seamă‘)

Ludwig van Beethoven a fost un compozitor german, născut în Bonn, în jurul datei de 17 Decembrie 1770, iar talentul său pentru muzică a fost evidențiat încă de când era mic copil, ajungând ca, în anul 1795 să distribuie primele sale lucrări oficiale, în Viena. Sunt numărate aproximativ 722 de lucrări muzicale, compuse de acesta de-a lungul vieții sale.

“Binele să-l faci oricând,

Libertatea mai presus de-orice iubește-o,

Și un tron chiar dac-ai stăpâni

Adevărul niciodată nu-l trăda.”

Beethoven, 1792

După ce mama sa murise în anul 1787, acesta suferise mult, fiind și răspunzător de ceilalți doi frați mai mici. În următorii ani avea să fie nevoit să plece din Bonn, către Viena, unde își va perfecționa darul muzical, însă melancolia despărțirii de plaiurile natale îl va urmări toată viața.

 “Arta mea trebuie să se străduiască a îmbunătăți soarta celor sărmani.”

Beethoven, 1796
  1. Piano trios, op. 1 (1795)
  2. Sonata pentru pian no. 7, în Re Major, No. 3, op. 10 (1798)
  3. Sonata Pathetique, op. 13 (1799)

În această perioadă, Beethoven începe să își piardă treptat auzul.

  1. Septet în Mi bemol Major, op. 20 (1800)
  2. Simfonia I-a, Do Major, op.21 (1800)

Deși era atât de întristat datorită pierderii auzului, nădăjduia că va birui. “Probabil că sufletul are și el nevoie de timp spre a se obișnui cu suferința: atât de dornic e de bucurie, încât atunci când n-o are, trebuie neapărat s-o născocească.”-Romain Rolland

Tânărul Beethoven
  1. Sonata Lunii”, op.27 /Sonata pentru pian, No.14, în Do # minor | Quasi una fantasia, op.27, No.2 , care a fost dedicată Giulettei Guicciardi

“Și cum suferințele-i trupești n-ar fi fost de-ajuns, mai veneau să se adauge și altfel de frământări. Wegeler, un prieten apropiat lui, spune că, întotdeauna, Beethoven a fost bântuit de câte o pasiune mistuitoare. Dragostea lui pare să fi fost, însă, nespus de curată. Pasiunea n-are nimic de-a face cu plăcerea. Faptul că în zilele noastre sunt confundate una cu alta, nu dovedește decât că majoritatea oamenilor nu știu ce înseamnă o pasiune sau că este vorba de un fenomen extrem de rar.” -fragment

După despărțirea de Giulietta, tragediile sale lăuntrice se oglindesc în operele scrise în 1802:

  1. Sonata pentru pian, cu marș funebru, în La bemol major, no.12, op. 26
  2. Sonata pentru pian no.17, op.31, no.2

“Propovăduiți copiilor voștri virtutea; numai ea poate să îți dea fericirea, nicidecum banii. O spun din experiență. Ea mi-a fost reazim în restriștea mea; ei îi datoresc, și deopotrivă și artei mele, faptul că nu mi-am curmat singur viața.”

“Dacă n-aș fi citit undeva că omul nu trebuie să se despartă prin voința lui de viață, atâta vreme cât mai poate să facă o faptă bună, de mult n-aș mai fi.”

Beethoven, 2 Mai 1810, către Wegeler

După acestea, izbucnește o forță eroică, plină de speranță:

  1. Sonata în Do minor pentru vioară, no.7, op.30 (1801-1802)
  2. Sonata Kreutzer, op.47
  3. 6 Cântece religioase pe versuri de Gellert, op.48, ‘The Worship of God in Nature’
  4. Simfonia a II-a (1803)
  5. Simfonia a III-a – Simfonia Eroică…închinată amintirii unui mare om (Bonaparte) (1804)
  6. Sonata pentru pian “Appassionata”, no.23, op.57 (1804)
  7. Fidelio, op.72 (1805)
  8. Uvertură la Coriolan (1807)
  9. Cvartetul al patrulea, op.18
  10. Uvertura Egmont, op.84

Urmează în viața sa zile mai fericite. În 1806 s-a logodit cu Therese von Brunswick.

  1. Simfonia a IV-a în si bemol major, op.60 (1806)
  2. Simfonia în do minor | Simfonia a V-a, op. 67 (1805-1808)
  3. Simfonia pastorală | Simfonia a VI-a în Fa major, op. 68 –“vis îngeresc urzit în miezul unei zile de vară” (1808) -Cu privire la aceasta, criticii spuneau că acesta încercase să recreeze sunetele păsărilor, însă auzul lui Beethoven se deteriora pe zi ce trece, deci el “recreea sunetul păsărilor unei vieți apuse”
  4. Fantezia pentru pian, orchestra și cor, op.80 (1808)
  5. Concert pentru pian, no.5, în mi bemol major, op.73 (1809)
  6. Sonata pentru pian, no.24, în Fa # major op. 78 (1809)
  7. Fur Elise, bagatelle, op.59  (1808-1810)
  8. Terțete, No.1, No.2 op.70 (1809)

Ruperea logodnei sale de Therese, din 1810, l-a întristat atât de puternic pe compozitor, încât nu se mai îngrijea de aparența sa și “își dăduse frâu liber temperamentului său impulsiv”, însă a rămas atașat de ea și ea de el toată viața.

“Supunere, supunere deplină în fața ursitei; nu ți-e dat să trăiești pentru tine, ci doar pentru alții; singurul izvor de fericire pentru tine este arta. O, Doamne, dă-mi putere ca să mă pot birui! ”

Beethoven
  1. Simfonia a VII-a în La Major, op. 92 (1812) –“plăsmuirea unui bețiv de forță și de geniu”
  2. Simfonia a VIII-a în Fa Major, op.93 (1812)
  3. Simfonia Victoriei lui Wellington, op. 91 (1813)
  4. Cântec războinic pentru cor Renașterea Germaniei (1814)
  5. Clipa slăvită (Der glorreiche Augenblick) op.136 (1814)
  6. Sonata pentru violoncel, No. 4, în Do Major, op.102, no.1 (1815-1817), pentru Contesa Maria von Erdody, după pierderea fiului ei.
  7. Sonata pentru violoncel, No. 5, în Re Major, op.102, no.2
  8. Iubitei din depărtare op.98 (1816)

Odată cu apariția lui Rossini în aria muzicală, oamenii îi considerau pe Mozart și Beethoven demodați.

Astfel se face că, în 1814, Beethoven a dat ultimul său concert de pian.

Chiar și așa, necazurile acestuia nu se sfârșesc, încât, în 1815, la 45 de ani, surzește cu desăvârșire. Iar din toamna aceluiași an, nu mai are legături cu ceilalți oameni decât prin scris.

Beethoven, 48 de ani
  1. Sonata pentru pian no.28, op.101 (1816) -se observă o schimbare de stil în muzica sa încă din acel an

Ajungând tot mai sărac și separat de oameni, acesta își mai regăsea mângâierea în mijlocul naturii.

“Nimeni pe lume nu cred să mai iubească plaiurile ca mine… În pădure mă simt fericit -fericit în pădure – unde fiecare copac grăiește prin Tine. Doamne, ce minunăție ! În pădure, pe dealuri – e liniște, liniște spre a Te slăvi! “

Beethoven, 1815
  1. Sonata pentru pian op.106 (1816-1821)
  2. Cvartet op.132 (1823)
  3. Missa Solemnis în Re Major, op.123 (1819-1824) -muzică religioasă
  4. Cvartete op.127, 130 (-1826) –“par a fi scrise cu sânge”

În 1822, Beethoven a vrut să dirijeze repetiția generală pentru Fidelio, însă el nu auzea nimic din ce se cânta pe scenă, astfel că a ieșit o confuzie generală, lucru care s-a repetat după mai multe pauze, iar nimeni nu îndrăznea să îi spună aceasta nefericitului compozitor… până când, neliniștit și agitat, acesta se întoarse către prietenul său Schindler cu carnetul său, iar acesta din urmă îi ceruse să renunțe. Dintr-o data, Beethoven s-a grăbit spre casă, urmat de prietenul său și s-a aruncat pe pat cu fața acoperită de mâinile sale, unde a stat ore în șir…

După ce acest moment tulburător a trecut, s-a dedicat să înalțe un imn Bucuriei, lucrarea vieții sale, la care se gândise încă din 1793, la Bonn. Inițial, dorise să păstreze imnul pentru o altă simfonie viitoare, dar, cu greu, s-a hotărât să o facă acum.

  1. Simfonia a IX-a – Oda Bucuriei (1815-1824) -În data de 7 mai 1824 a avut loc prima audiție, la Viena

“În momentul când tema Bucuriei urmează să apară întâia dată, orchestra se oprește brusc, lăsând să se aștearnă tăcerea și astfel începutul cântecului capătă un character misterios și divin. Bucuria coboară învăluită într-o liniște suprafirească: suflarea sa ușoară alină suferințele și atât de dulce este atingerea ei, când se strecoară într-o inimă convalescent, încât, ‘îți vine să plângi, văzându-i ochii blânzi’. Când tema este reluată de voci, fiind intonată mai întâi de bas, caracterul ei devine grav, ba chiar ceva apăsător. Puțin câte puțin însă, Bucuria ajunge să cuprindă întreaga ființă. E un asalt, o bătălie împotriva durerii. Iată cadența de mars, armatele în mișcare, cântarea înfocată, cu sufletul la gură, a tenorului, atâtea pagini fremătătoare, în care simți suflul lui Beethoven, ritmul respirației sale, auzi strigătele-i inspirate, în timp ce cutreiera câmpiile, zămislindu-și opera. Exaltarea războinică este urmată de un extaz religios; apoi de o sfântă dezlănțuire, de o revărsare delirantă de dragoste.” -fragment

În ziua audiției, succesul a fost triumfal. “Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, în timp ce însăși familia imperial era salutată, la intrarea în sală, cu doar trei salve. Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant. Multă lume plângea. Iar Beethoven, din pricina emoțiilor, a leșinat după concert.“

Însă triumful s-a dovedit trecător. Beethoven nu s-a ales cu nimic de pe urma concertului și era în continuare lipsit.

“Trebuie să jertfești, trebuie necontenit să jertfești artei tale toate nimicurile vieții! O, Dumnezeu mai presus de orice!”

Beethoven

După ce cunoscuse Bucuria, lucrările sale erau mult mai senine, incluzând opere muzicale pentru versuri, un oratoriu biblic Saul și David. Iar, din inima sa, el “ducea vorba despre datoria pe care o are de a se strădui, prin mijlocirea artei sale, pentru ‘biata omenire’, pentru ’omenirea viitoare’, de a-i fi cumva de folos, de a-i împrospăta curajul, de a o scutura ca să se trezească din somn, de a-i biciui lașitatea.”

În final, după ce toată viața s-a luptat cu problemele sale de sănătate, chiar dacă avea o constituție atletică, doctorul său pune ca diagnostic congestie pulmonară, ciroză hepatica și ascită. Cu toate acestea, “compozitorul devenise blând și răbdător”, aștepta “sfârșitul comediei”,cum a spus chiar el în pragul morții:

“Aplaudați, prietenii mei, comedia s-a sfârșit.”

Ludwig van Beethoven

“Și-a dat sufletul în toiul unei vijelii, o furtună de zăpadă, în timp ce un trăznet spinteca văzduhul, Iar mâna care i-a închis ochii a fost a unui strain.”

(În 26 Martie 1827), după Biografia lui Beethoven, de Romain Rolland

Biografia lui Beethoven, de Romain Rolland

Vă recomand cu drag să citiți această biografie a lui Ludwig van Beethoven, pentru care acest întreg articol i-a fost recenzie. De asemenea, Proiectul ‘Gutenberg EBook of Beethoven, de Romain Rolland’ oferă această carte, în engleză, în mod gratuity publicului. Puteți găsi link-ul înspre aceasta aici: https://www.gutenberg.org/files/55941/55941-h/55941-h.htm#Page_1

 Acest geniu al muzicii, atât de subapreciat în timpul său, ar fi trebuit să fie celebrat din plin în acest an 2020, în special în orașele Bonn și Viena, însă, din cauza acestor modificări regulamentare legate de pandemie, reprezentațiile au fost amânate pentru anul 2021, când, să sperăm că vor avea loc.

Chiar și cele mai mari minți care au trait pe Pământ și care au dat atât de multe omenirii, Îl recunoșteau pe Cel care le-a dat arta, pe Cel care le-a dat geniul, pe Creatorul întregului univers. Astfel că, să nu uităm și noi să ne construim mintea pe lucrurile care rămân, prin cultură și prin credința, care, dacă o păstrăm,, ne va susține toată viața. Iar între timp, să ne uităm și în sus. #lookup

Atașat aici, am creat un playlist care conține toate operele scrise de Beethoven menționate mai sus, în ordine cronologică: 

Chronological works of Beethoven -Top 40 (20+20)

5 comments

  1. Ți-am luat pagina de blog la puricat, dar sincer să fiu, m-am speriat când am văzut câtă muncă și suflet ai pus în articole.. 🥰

    Tu aici cu biografia lui Beethoven, de fapt ai scris o carte. 🙈
    Ce să mai zic ?
    Deși nu te plătește nimeni pentru atâta muncă, dar n-am putut să merg mai departe fără să nu-ți spun măcar – Felicitări !!! 😇

    Liked by 1 person

    • Mulțumesc foarte mult! ❤️
      Apreciez din suflet!

      Legat de postarea despre Beethoven: este doar rezumatul cărții pe care am recomandat-o la sfârșitul articolului. 😅

      Sper să revii pe aici, pentru că mai sunt multe idei care abia așteaptă să fie puse în cuvinte și distribuite în lumea largă! ☺️

      P.S. O să îți întorc favoarea pe blogul tău, de îndată ce timpul îmi va permite.

      Liked by 1 person

      • Cu mare drag ! 😇

        Cam greu mă las convins să apăs o steluță, darămite să urmăresc pe cineva dacă conținutul respectiv pe care îl publică, nu mă impresionează, sau nu rezonează cu mine, tot degeaba..însă dacă o dată ce am hotărât să apăs o steluță și să hotărăsc să te urmăresc, atunci cu siguranță o să te mai colind..înseamnă că articolele tale mi-au transmis ceva. 😇

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s