(Scroll down for English)
Română
Cum mângâie dulce, alină ușor
Speranța pe toți muritorii!
Tristeță, durere și lacrimi, amor,
Azilul își află în sânu-i de dor
Și pier, cum de boare pier norii.
Precum călătorul, prin munți rătăcind,
Prin umbra pădurii cei dese,
La slaba lumină ce-o vede lucind
Aleargă purtat ca de vânt
Din noaptea pădurii de iese:
Așa și speranța - c-un licur ușor,
Cu slaba-i lumină pălindă,
Animă-nc-o dată tremândul picior,
De uită de sarcini, de uită de nori,
Și unde o vede s-avântă.
La cel ce în carcere plânge amar,
Și blestemă cerul și soartea,
La neagra-i durere îi pune hotar,
Făcând să-i apară în negru talar
A lumii paranimfă - moartea.
Și maicii, ce strânge pruncuțu-i la sân,
Privirea de lacrime plină,
Văzând cum geniile morții se-nclin
Pe fruntea-i copilă cu spasmuri și chin,
Speranța durerea i-alină.
Căci vede surâsu-i de grație plin
Și uită pericolul mare,
L-apleacă mai dulce la sânu-i de crin
Și fața-i umbrește cu păr ebenin,
La pieptu-i îl strânge mai tare.
Așa marinarii pe mare îmblând,
Izbiți de talazuri, furtune,
Izbiți de orcanul ghețos și urlând,
Speranța îi face de uită de vânt,
Și speră la timpuri mai bune.
Așa virtuoșii murind nu desper,
Speranța-a lor frunte-nsenină,
Speranța cea dulce de plată în cer,
Și face de uită de-a morții dureri,
Pleoapele-n pace le-nchină.
Cum mângâie dulce, alină ușor
Speranța pe toți muritorii!
Tristeță, durere și lacrimi, amor,
Azilul își află în sânu-i de dor
Și pier, cum de boare pier norii.
Versuri: Mihai Eminescu
Muzică: Poliana Raisa
Dacă vrei să primești toate viitoarele postări direct pe mailul tău, poți să te abonezi mai jos, doar introducându-ți adresa de e-mail.
De asemenea, te invit să lași un comentariu, precum și să vizitezi paginile mele de pe rețelele de socializare, pe care le găsești mai jos.
English
How sweet it comforts, lightly soothes
Hope upon all mortals!
Sadness, pain and tears, love,
Asylum finds in its longing bosom
And perishes, like clouds perish of breeze.
As the wanderer, roving through the mountains,
In the shadow of the dense forest,
To the slight light that appears sparkling
Runs as on wind’s wing
From the forest night goes out:
So does hope - with a slight spark,
With paling weak light,
Gives life again to the trembling feet,
So it forgets tasks, forgets the clouds,
And where it’s seen it soars.
To the one in solitary bitterly crying,
Who curses the heaven and the fate,
To it’s black pain puts a limit,
Appearing in the black balance
The world’s paranymph - death.
To the mother, who holds her baby in her arms,
With a face full of tears,
Seeing as the genies of death come over
On the child’s head with torment and spasm,
Hope comforts pain.
For she sees the smile of grace abundant
And forgets the large danger,
She lowers him sweeter to the lily bosom
And his face is shadowed by her ebony hair,
To her bosom she tightens him.
So do the sailors walking on the sea,
Hit by billows, storms,
Hit by the icy and howling hurricane,
Hope makes them forget the wind,
And they hope to a better time.
So do the virtuous dying they don’t despair,
Hope brightens their brows,
The sweet hope of the heavenly pay,
Makes them forget of the death pain,
Their eyelids close in peace.
How sweet it comforts, lightly soothes
Hope upon all mortals!
Sadness, pain and tears, love,
Asylum finds in its longing bosom
And perishes, like clouds perish of breeze.
Lyrics: Traian Dorz
English Translation: Poliana Raisa
Music: Poliana Raisa
If you would like to receive all of the future posts right to your mailbox, make sure you subscribe by simply adding your e-mail address down below.
I would also like to invite you to leave a comment, as well as to visit my other social media pages, which you can find listed right here:
A Romanian on Earth // Un Român pe acest Pământ 