Română
E zi de sfântă Cincizecime.
E ziua Ta, o, Sfinte Duh!
Coboară iar din înălțime
Cu snopi de flăcări în văzduh.
Trimite, Tată, iarăși norul,
revarsă sfântul Tău șuvoi
și vino prin Mângâietorul!
Cobori la noi!
Te strigă iar atâtea glasuri,
copii cu sufletul devot.
Ni-i dor de-acele sfinte ceasuri
când ne vorbeai de pe chivot.
Ni-i dor de ploaia revărsării,
de semne-n cer și stâlpi de fum.
O, nu lăsa s-o dăm uitării!
Cobori și-acum!
Cu cât mai mulți în largul zării
Te chemăm azi și Te dorim
ca-n ziua binecuvântării,
atuncea în Ierusalim!
Într-o căsuță ne-nsemnată
a fost pe lume-ntâi să vii.
Atunci era o mică ceată,
azi mii de mii!
Abia se săvârșise-n lume,
din îndurarea Celui Sfânt,
cea mai puternică minune:
supremul vieții legământ.
Iisus, iubind dumnezeiește,
Se dăruiește umilit:
El, Mare Preot, ce jertfește,
El, Miel jertfit.
Abia pornise vestea mare
c-a înviat din morți Iisus,
iar stropii jertfei salvatoare
se mai vedeau acolo sus…
Stătea o cruce-n deal pustie
și gol mormântul, cum e scris,
și drumul către veșnicie
era deschis.
Dar nu era putere-n lume,
izvorul tainic de minuni.
De-aceea stăruiau anume
apostolii în rugăciuni.
Deodată-n blânda dimineață
se-aude-un vuiet din tării,
din bolta cerului măreață
din vijelii.
Un tunet bubuie din slavă,
pereții parcă se desprind.
De zguduirea lor grozavă
fiori de spaimă te cuprind.
Se-aud rostogoliri și frângeri.
Și-n glas de tainice rostiri,
se-arată ceru-ntreg de îngeri
și de oștiri.
Vin scăpărări de foc în fugă,
lumini din slava lui Iisus.
Cu brațele întinse-n rugă,
apostolii privesc în sus.
Un val de foc ca rupt din soare
din înălțimi s-a revărsat.
Și-o flacără spre fiecare
s-a îndreptat.
O! cine ar putea să spună
ce dragoste-i va fi cuprins,
de când purtau acea cunună
ce pe vecie s-a aprins?
Ce freamăt dulce și fierbinte!
Ce gânduri ce te nalță-n zbor!
Nici psalmii nu aveau cuvinte
cu mai mult dor.
Din pieptul lor și de pe buze
pornise glasul vieții noi:
când mângâios ca din cobuze,
când ca o trâmbiță-n război.
Din piatra inimii pustie,
în Cerul marii bucurii,
țâșnise râul de-apă vie
spre veșnicii.
De-atunci cu undele-i bogate
El a pornit spre văi adânci,
când revărsat prin șesuri late,
când stăvilit prin muchi de stânci,
turnând torente de iubire,
și-acel suspin în rugăciuni,
dând tuturor descoperire
și dând minuni.
O, râu de viață, de putere,
Tu, dar trimis de blândul Miel,
Tu celor orbi le dai vedere
Ca să poată privi spre Cer;
prin Tine surzii-aud Cuvântul
și glas voios dai celui mut.
Iar cei ologi întreg pământul
l-au străbătut.
Tu risipești din lume somnul
ce ține sufletul ascuns.
Prin Tine noi vorbim cu Domnul
și tot prin Tine-avem raspuns.
Tu ne dai vise și vedenii,
ne dai cântări și ne vorbești
în limbi apuse de milenii
sau îngerești.
Tu aperi de-a ispitei șoapte,
Tu ușurezi atâtea cruci.
Tu faci să cânte-n miez de noapte
pe cei cu gleznele-n butuci.
În clipe dragi de adorare
înalți pe mulți de la pământ
și-nveți pe credincioși să zboare
spre Cerul sfânt.
Iar astăzi Tu ne dai de veste
prin porți străjerii veghetori
că multă vreme nu mai este
pân-la-ntâlnirea cea din nori.
Ca Noe-n vremile vechimii,
Ce îndemna spre Dumnezeu,
Tu chemi, din ziua Cincizecimii,
Tu chemi mereu.
Curând se va opri izvorul.
Biserica se va-nălța.
Iar Duhul Sfânt, Mângâietorul,
va fi luat și El cu ea.
O, câți în lume vor rămâne
Cu inimile în văpăi,
Strigând: „Nu ne lăsa, Stăpâne,
suntem ai Tăi!
Ce-i drept, nu Te-am urmat niciunde,
Că-i greu cu valu-acestei vieți!”
Și Domnul, vai, le va răspunde:
„Nu vă cunosc cine sunteți!”
De-aceea-n ceasul cel din urmă,
Noi Te rugăm, ca niște prunci:
coboară peste-a noastră turmă,
o, Duh din ceruri,
ca atunci.
Cum păsările călătoare
învață puii lor să zboare
spre-a-i duce-n stolul călător,
coboară, Duhule de viață,
și dă-ne aripi și ne-nvață
ca toți, în ziua cea măreață,
să fim în zbor!
să fim în zbor!
amin.
Versuri: Costache Ioanid
Dacă vrei să primești toate viitoarele postări direct pe mailul tău, poți să te abonezi mai jos, doar introducându-ți adresa de e-mail.
De asemenea, te invit să lași un comentariu, precum și să vizitezi paginile mele de pe rețelele de socializare, pe care le găsești mai jos.
English
It’s the day of the holy Pentecost.
It’s Your day, oh, Holy Ghost!
Come down again from high
With bundles of flames in the sky.
Send, Father, the cloud again,
pour down Your holy stream
and come through the Comforter!
Come down to us!
So many voices call out to You,
children with devout spirit.
We miss those holy hours
when you talked to us from the ark.
We miss the overflow’s rain,
the signs in the sky and pillars of smoke.
Oh, don’t let us forget it!
Come down again!
How many more in the whole wide world
We long for You and ask for You
As on the day of the blessing,
Then in Jerusalem!
In an unknown house
it was meant for You to come at first.
Back then it was a small group,
today there are thousands!
It was barely performed,
from the Holy One’s mercy,
the strongest wonder:
the supreme life covenant.
Jesus, loving godly,
Offers Himself humiliated:
He, the High Priest who sacrifices,
He, the sacrificed Lamb.
It barely got spread in the world
that Jesus Christ rose from the dead,
and the drops of the saving sacrifice
were still seen up there…
There lay a cross on the deserted hill
and the tomb was empty, as it said,
and the road to eternity
was opened.
But there was no power in the world,
the secret spring of wonders.
That is why the apostles
were persevering in prayers.
Suddenly in the meek morning
there’s a rumble from the mights,
from the sky’s grand canopy
from the tempests.
A thunder roars from the glory,
the walls seem to break apart.
Of their great shaking
thrills of fear overwhelm you.
There are rollings and fringes.
And in the voice of secret sayings,
there’s the whole sky of angels
and of armies.
There come running sparkles of fire,
lights from Jesus’s glory.
With arms raised towards the sky,
the apostles look up.
A wave of fire broken from the sky
from heights poured down.
And a flame towards each other
went to.
Oh! who could tell
what love must’ve conquered them
ever since they wore that crown
that lit up forever?
What tremble sweet and hot?
What thoughts that make you fly?
Neither psalms had any words
more longing.
Out of their bossom and their lips
started the voice of new life:
whether caressing as out of pipes,
whether as a trumpet in the war.
Out of the deserted heart,
to the Sky of pure joy,
gushed the river of life
to eternity.
Since then with its rich waves
He started to deep valleys,
whether pouring through wide lowlands,
whether hindered through the cliff’s edge,
casting torrents of love,
and that sigh in prayers,
giving all revelation
and giving wonder.
Oh, river of life, of power,
You, a gift sent by the meek Lamb,
You give sight to the blind
To look upon the Sky;
through You the deaf hear the Word
and you give a joyous voice to the mute.
And the crippled the entire earth
have crossed.
You scatter from the world the sleep
that keeps the soul hidden.
Through You we speak to God
and through You we have the answer.
You give us dreams and visions,
you give us songs and you speak
in millennium-gone languages
or angelical.
You defend us from the temptation’s whisper,
You ease so many crosses.
You make songs in the night
for those imprisoned.
In dear moments of adoration
you lift many from the earth
and you teach the faithful to fly
to the holy Sky.
And today You give us news
through gates the watching guardians
that there’s no more a long time
to the meeting in the sky.
As Noah in the ancient times,
Who urged to God,
You call, since the day of Pentecost,
You keep on calling.
Soon the spring will shut.
The church will rise.
And the Holy Spirit, the Comforter,
will be taken away with her.
Oh, how many in the world will be left
with their hearts in flames,
Shouting: „Don’t leave us, Lord,
we are Yours!
It’s true, we haven’t followed You anywhere,
for it’s hard with today’s wave!”
And the Lord, oh, will say to them:
„I don’t know who you are!”
That’s why, in the final hour,
We pray to You, like children:
Come down to our flock,
oh, Heavenly Spirit,
like then.
As the traveling birds
teach their nestlings to fly
to take them to the traveling flock,
come down, Spirit of Life,
and give us wings and teach us
for all, on that mighty day,
to be flying!
to be flying!
Lyrics: Costache Ioanid
English translation: Poliana Raisa
If you would like to receive all of the future posts right to your mailbox, make sure you subscribe by simply adding your e-mail address down below.
I would also like to invite you to leave a comment, as well as to visit my other social media pages, which you can find listed right here:
A Romanian on Earth // Un Român pe acest Pământ 