(Scroll down for English)

---

Română

E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n față, stă un copil și scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-și pune creionul între dinți.
“…Șopârlele-s frumoase… și-s repezi… și-s cuminți.”
Ușor el dă o foaie. Și alta… Și-ncă una.
Apare papagalul… păunul și păuna…
și un cocoș cum scurmă, hrănind o găinușă,
și un… Dar stai… afară… cine a scâncit la ușă?
Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag și strigă: “E cineva?” Tăcere. 
Ba nu. E-un glas subțire. Auzi? -Mi-e frig… îngheț… 
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeț!
-Dar cine ești? Mi-e frică. -Sunt mic… -Să-ntreb pe tata!
-Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Și-apoi știu basme multe și ghicitori un sac!
-Dar cine ești? -Un vierme… -O, viermii nu prea-mi plac.
-Dar eu sunt mic… o scamă… Și, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
Și i-a deschis băiatul: -Noroc și seară bună!
-Noroc… Dar unde-i ploaia? -A stat… Nu vezi că-i lună?
Hi-hi!… A fost o glumă ca să mă lași pe prag…
Dar stai, nu-nchide ușa, că după mine trag 
un vechi și bun prieten, un șoricel din pod…
-Sunt eu! Dar cartea unde-i? Ia dă-mi-o să ți-o rod!
Apoi o să dăm fuga pe mese și prin blide
să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,
că trag și eu cu coada o bufniță flămândă!
-O bufniță? Mi-e frică! -Dar bufnița e blândă…
-Sunt bufnița! Privește în ochii mei rotunzi.
De-acum să umbli noaptea și ziua să te-ascunzi!
Să fii ascuns de mama, de tata… Stai puțin.
Ia mai lărgește ușa să intre și-alt vecin…
-Eu… Mă cunoști. Sunt vulpea. Și cred că mă iubești… 
-Eu știu că vulpea strică… -Ce? -Viile… -Povești!
Dacă asculți de mine am să te-nvăț să furi!
-Dar e păcat… -N-ai teamă! Nu spune în Scripturi
că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute…
Și-acum… deschide-n lături, că vine… vine iute… 
o zână fără seamăn! Zâmbind să-i ieși în cale
slăvitei caracatiți!… încolăcimii sale! 
-Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară!… -Prea târziu…
Căci bufnița și vulpea și șoarecul suriu 
dau ușa de perete. Și umede ventuze 
se prind în rotocoale pe umeri, peste buze…
Ce rece-mbrățișare! Cum i se frânge trupul!…
-Așaa! Sunt deznădejdea! Acum… apare lupul! 
Vai! În chenarul ușii doi ochi de foc se-arată…
E lupul ce rânjește… și vine… vine… “Tată!”
Ca trăznetul lovește o flacără pe lup.
Iar umedele brațe de pe copil se rup.
-Tu dormi? îi spune tata. Și lecția n-ai scris!
Ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost… vis…

“Minciuna nu-i o crimă”, se spune câteodată.
“E-un vierme mic, ce trece. Și floarea-i tot curată…”
Nu, floarea nu-i curată! Un vierme nu-i ca roua.
Întâia ta minciună aduce pe a doua.
Întâi e o verigă, apoi un lanț: robia.
Visarea trage lenea și lenea lăcomia. 
Apare băutura, desfrâul, furtișagul.
Și-apoi când deznădejdea, trecând în grabă pragul,
te face să-ți curmi viața sau să te-mbete crima,
cine-a deschis zăvorul? Doar o minciună… Prima.
Minciuna e o crimă! E-o crimă orice pată!
Când vine micul vierme! Tu strigă-n grabă: “Tată.”
Prin sângele salvării lovește-l pe dușman!
Alungă primul oaspe, căci ultimu-i Satan!

Versuri: Costache Ioanid

Dacă vrei să primești toate viitoarele postări direct pe mailul tău, poți să te abonezi mai jos, doar introducându-ți adresa de e-mail.

De asemenea, te invit să lași un comentariu, precum și să vizitezi paginile mele de pe rețelele de socializare, pe care le găsești mai jos.

• WordPress
• Instagram
• YouTube
• Pinterest

---

English

It’s night. At a table, bent over the paper,
with the spelling book in front, a child writes.
But next to him, cunningly, from the shiny pages,
smiles a lizard, from his picture book.
Now the child puts his pencil in his mouth.
“...Lizards are pretty… and quick… and quiet.”
Lightly he turns the page over. And another… And one more.
There comes the parrot… the peacock and she-peacock…
And a rooster grubbing, feeding a hen,
and a… But wait… outside… who whined at the door?
The boy sits and listens. Is that a voice or just a thought?
He goes on the threshold and yells: “Is somebody there?” Quiet.
No. There’s a thin voice. Hear? -I’m cold… I’m freezing…
Child, open up for a poor traveler!
-But who are you? I’m scared. -I’m small… -Let me ask dad!
-Don’t ask him! Open up ‘cause it’s pouring out here!
And then I know many fairytales and a bag of riddles!
-But who are you? -A worm… -Oh, I don’t really like worms.
-But I am small… a lint… And, when I curl myself, 
you barely see me. Come on, pull the latch ‘cause I’m cold!
And the boy opened up: -Cheers and good evening!
-Cheers… But where’s the rain? -It stopped… Can’t you see the moon? 
Hi-hi!… It was a joke so you would let me in… 
But wait, don’t close the door for after me comes 
a dear old friend, a mouse from the attic…
-It’s me! But where is the book? Give it to me to chew on it!
And then we will run around the tables and through plates 
and we’ll do plenty of jokes. But please, don’t close the door, 
for I pull with my tail a hungry owl!
-An owl? I’m scared! -But the owl is meek…
-I am the owl! Look into my round eyes. 
From now on you’ll get out at night and hide in the day!
Be hidden from your mother, from your father… Wait a little. 
Widen the door for another neighbor.
-Me… You know me. I’m the fox. And I think you love me…
-I know that foxes ruin… -What? -The vines… -Stories!
If you listen to me I’ll teach you how to steal!
-But it’s a sin… -No fear! Doesn’t it say in the Scriptures 
that the stolen waters are sweeter, more pleasant…
And now… open wide, for it comes… it comes quick…
a peerless fairy! Greet her smiling,
the glorious octopus!… her wreathesness!
-No, I don’t welcome her! I’m scared! Get out! … Too late…
For the owl and the fox and the grey mouse
slammed the door against the wall. And wet cupping 
curl over shoulders, over lips…
What a cold embrace! How his body breaks!...
-There! It’s desperation! Now… comes the wolf!
Oh! On the doorstep, two eyes of fire show up…
It’s the wolf who grins… and it comes… and it comes… “Father!”
Like lightning, a flame strikes the wolf.
And the wet arms break from the child.
-You’re sleeping? says the father. And you didn’t finish the lesson!
How good is next to father! How good it was a… dream…
*
“A lie is not a crime”, some say sometimes.
“It’s a small worm, who passes. And the flower is still clean…”
No, the flower is not clean. A worm is not like dew.
Your first lie brings in the second.
First, it is a link, and then a chain: slavery.
Dreaming pulls close laziness, and laziness the greed.
There comes drinking, debauchery, pilferage.
And then when desperation crosses hastily the door 
makes you take your life or gets you drunk on crime,
who opened the lock? Just a lie… The first one.
The lie is a crime! It’s a crime any stain!
When the little worm comes, yell quickly: “Father!”
Through the blood of salvation crush the enemy!
Cast out the first visitor, ‘cause the last one is Satan!

Lyrics: Costache Ioanid
English translation: Poliana Raisa

If you would like to receive all of the future posts right to your mailbox, make sure you subscribe by simply adding your e-mail address down below.

I would also like to invite you to leave a comment, as well as to visit my other social media pages, which you can find listed right here:

• WordPress
• Instagram
• YouTube
• Pinterest