Orașul Iași ar trebui să fie capitală culturală permanentă a României, fiind unul dintre cele 4 mari centre ale României, dar cel care a dat cei mai mulți scriitori și poeți, oameni mari care practic au fondat Literatura Română, în timp ce Transilvania era sub stăpânire Habsburgică, iar Țara Românească era deasemenea preocupată cu probleme politice.

The city of Iași should be a definitive cultural capital of Romania, being one of the 4 centres of Romania, but the one that released the most writers and poets, renowned people who basically founded The Romanian Literature, while Transylvania was under Habsburgic possession, and The Romanian County was as well preoccupied with political issues.

Deși mă consider o ardeleancă convinsă, chiar dacă locuiesc în Crișana, nu pot să nu admit și să nu laud Moldova și moldovenii, care au menținut Cultura României în stare cât mai pură, în timp ce noi ceilalți luptam să ne eliberăm teritoriile, Moldova fiind singura care a rămas neocupată și mai puțin influențată extern, astfel ei au rămas români puri, și uitați că românii au dat atât de mult!

Even though I consider myself a proud Transylvanian, while I’m living in Crișana county, I can’t but admit and praise Moldova and Moldavian, who maintained as pure as possible the Romanian Culture, while we were fighting to free our territory, Moldova being the only one who remained unoccupied and with less external influence, meaning that they are the purest Romanians, and look: Romanians gave so much to the world!

Ce ne făceam noi fără Moldova, fără Luceafărul lui Mihai Eminescu, fără Amintirile lui Ion Creangă, fără rapsodiile lui George Enescu, fără dioramele biogeografice ale lui Grigore Antipa, Hora Unirii a lui Vasile Alecsandri, fără Ochelarii bunicii lui Otilia Cazimir, fără Balada greierului de George Topârceanu, fără istoricul Nicolae Iorga, fără George Bacovia și imagistica plumbului, fără primul 10 de la Olimpiadă a Nadiei Comăneci, fără Adrian Păunescu și refugiul Cenaclul Flacăra de pe vremea comunistă, fără Medelenii lui Ionel Teodoreanu, fără George Emil Palade și descoperirile medicale, fără primul Institut Speologic din lume al lui Emil Racoviță, fără poeziile divin inspirate ale lui Costache Ioanid, fără Alexandru Ioan Cuza, fără Elena Farago, fără Mihail Kogălniceanu, fără Nina Cassian și atât de mulți alții? Atât de mulți oameni ai culturii a dat Moldova noastră!

What would have happened with us without Moldova, without Mihai Eminescu’s “first evening star” (Luceafărul), without Ion Creangă’s memories, without George Enescu’s rhapsodies, without Grigore Antipa’s biogeographical dioramas, without Vasile Alecsandri’s “Hora Unirii”, without the lost glasses of Otilia Cazimir’s grandma, without George Topîrceanu’s cricket ballad, without the historian Nicolae Iorga, without George Bacovia and the imagery of the lead, without the Olympics first perfect 10 by Nadia Comăneci, without Adrian Păunescu’s communist refuge: Flame Literary Circle, without Medeleni, by Ionel Teodoreanu, without George Emil Palade’s medical discoveries, without The World’s First Speleological Institute of Emil Racoviță, without the divine inspiration in poems of Costache Ioanid, without Alexandru Ioan Cuza, without Elena Farago, without Mihail Kogălniceanu, without Nina Cassian and so many others? So many cultural people did our dear Moldova gave!

În a treia săptămână din Septembrie 2020 am întreprins o scurtă excursie în orașul Iași după aproximativ 8 ani de cînd nu l-am vizitat, și tot ce mi-am dorit a fost să mă bucur de aerul cultural pe care mi-l oferă bogata colecție a Moldovei. Și pot spune că nu am fost dezamăgită!  (Singurul lucru pe care îl regret este că nu am avut mai mult timp și, din păcate, am ajuns într-o zi de luni, care este zi națională liberă a muzeelor, însă chiar și așa, organizându-ne bine timpul, ne-am bucurat din plin de acest oraș drag și scump.)

In the third week of September of 2020, I took a short trip to the city of Iași after approximately 8 years since I last visited it, and all I wished for was to breathe the cultural air that the rich collection of Moldova had to offer. And all I can say is that I was not at all disappointed! (My only regret is that I didn’t have more time, since I got there on a Monday which is a national day off for museums, but even so, with a good management of time you could have a blast in such a dear city.)

Deși muzeele au fost închise în ziua de luni, ziua în care am ajuns în Iași, m-am bucurat de un alt itinerariu, pe care îl voi prezenta în continuare.

Even though the museums were closed on Monday, the day I arrived, I organized my time in the following way:

Voi începe cu Palatul Culturii, în interiorul căruia se găsesc patru muzee (acestea putând fi vizitate de marți până duminică), și anume Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul Științei și Tehnicii “Ștefan Procopiu”, printre acestea includem și colecția specială arheologică despre Cucuteni care poate fi vizitată până pe 31 Octombrie. Palatul Culturii este proaspăt reabilitat, iar în spatele acestuia se găsește Palas Mall, un complex de magazine cu unul dintre cele mai mari parcuri alăturate mall-urilor din Estul Europei.

Starting with The Palace of Culture, where you can visit four museums (from Tuesday to Sunday), such as The Museum of Art, The Museum of Moldovian History, The Ethnographical Museum of Moldova, The “Ștefan Procopiu” Science and Technics Museum, and also the special archaeological collection of Cucuteni, which can be visited until October 31^st. The Palace of Culture is recently rehabilitated, and behind it, you can find Palas Mall, a shopping complex with one of the largest mall parks in Eastern Europe.

Dinspre Palatul Culturii, pornind către Centrul Orașului se pot vizita următoarele biserici, precum Catedrala Mitropolitană, Catedrala “Sfânta Fecioară Maria” și Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur), unde există suspiciuni cu privire la autenticitatea osemintelor celor îngropați aici, precum Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza, Ștefan Vodă, fiul lui Vasile Lupu, datorită unor incendii și probleme politice care au avut loc de-a lungul anilor.

From The Palace of Culture, heading to the City Centre you can visit the following churches such as The Metropolitan Cathedral, “The Holy Virgin Mary” Cathedral, and The Monastery of the Three Hierarchs (Vasile the Great, Grigore Teologul and Ioan Gură de Aur), where there are some suspicions over the authenticity of the buried bones of Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza, Ștefan Vodă, the son of Vasile Lupu, because of some fires or political issues that happen over the years.

Continuând spre Nord-Vest, pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, apoi pe Bd. Carol I, se găsește Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, unde am înțeles că se poate vizita pe baza unor rezervări, chiar și din partea turiștilor (eu trecând pe acolo într-o zi de luni, nu am reușit să încerc), Muzeul Național al Literaturii Române Iași, iar apoi, atât pe partea stângă, cât și pe cea dreaptă, Bd. Carol I devine bulevardul Universităților Ieșene, printre acestea numărându-se Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” și Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, care găzduiește una dintre cele mai frumoase 25 de biblioteci din lume (la care doresc și eu să ajung cândva), dar și Școala Fiilor de Militari, unde a învățat și Constantin Creangă, fiul lui Ion Creangă.

Heading North-West, on the Ștefan cel Mare și Sfânt Boulevard, and then on the Carol I Bd., you can find The National “Vasile Alecsandri” Theatre, where you can stop by and visit it over a reservation, even coming from a tourist (I couldn’t get to try this, getting there on a Monday), The National Iași Romanian Literature Museum, and then on the left side as well on the right, The Carol I Bd.becomes the Boulevard of Iași’s Universities, counting here The “Alexandru Ioan Cuza” University and The Technical “Gheorghe Asachi” University, which is home for one of the most beautiful 25 libraries in the world (where I hope I can get too sometimes), and also The School of Military Sons, where Constantin Creangă, son of Ion Creangă, also studied.

Acest traseu culminează cu Parcul Copou, pe partea stângă, în care puteți petrece ore în șir recitând poeziile lui Mihai Eminescu, lângă Teiul care l-a inspirat de nenumărate ori prin refugiul pe care i l-a acordat.

This route culminates with The Copou Park, on the left, where you can spend hours long reciting poetry by Mihai Eminescu, near his Linden which has inspired him numerous times with the refuge it gave to him.

Continuând drumul pe bulevard, tot pe partea stângă, se găsește, în final, Grădina Botanică, iar pe partea dreaptă, puțin mai în față, este Muzeul Mihail Sadoveanu.

On the same route on the boulevard, also on your left, there’s The Botanical Garden, and on your right a little further on, is The Mihail Sadoveanu Museum.

Eu mi-am încheiat ziua de luni în Parcul Copou, sub Teiul lui Eminescu, petrecând timpul în tihna luminii line de seară.

I ended my day in The Copou Park, under Eminescu’s Linden, spending my time in the quiet smooth evening light.

În ziua de marți, dis-de-dimineață, am pornit să vizitez cât mai multe muzee cu putință, în limita timpului disponibil, având în vedere că trenul meu pornea din Iași la ora 15:46.

On Tuesday, early in the morning, I went on to visit as many museums as possible by the time my train left from Iași, at 3:46 p.m.

Astfel se face că am început cu Palatul Culturii, cu toate cele patru muzee, după care am luat-o înspre Est către Casa Memorială a Otiliei Cazimir, unde mi-am amintit de poeziile copilăriei și m-am afundat în liniștea camerei în care Alexandrina Gavrilescu, cunoscută ca și Otilia Cazimir, lucra de cu zor la poeziile sale încă de când era elevă.

I started again with The Palace of Culture, visiting all four museums, after that heading East to the Memorial House of Otilia Cazimir, where I remembered about my childhood poems and I sank into the quiet of the room where Alexandrina Gavrilescu, known as Otilia Cazimir, worked hard on her poems ever since she was a student.

Apoi am pornit înspre Nord și Vest, unde m-am oprit pentru o vreme la “Bojdeuca de căsuță” a lui Ion Creangă ca să aflu că acesta era mare iubitor de pisici; se pare că a avut vreo 12 și le punea nume după cunoscuții săi – unele dintre ele tare amuzante, dar ca să le aflați trebuie să mergeți în vizită și să întrebați pe d-l muzeograf de acolo, care a fost atât de amabil să ne spună detalii despre viața scriitorului la bojdeuca din fosta mahala a Iașiului, unde a scris întreaga sa opera.

Then I headed North-West, where I stopped for a while at “that hut of a cottage” of Ion Creangă in order to find out that he was a cat lover, and it seems that he had at one point twelve cats and he used to name them after his friends – one of their names were so funny, but in order to find them out you would have to stop by over there and ask mister curator about them, and he/she will be very kind to tell you details on the writer’s late-life right there at his hovel in the old suburb of Iași, where he wrote his whole works.

De acolo, am luat-o spre Vest, unde am vizitat Casa Memorială a lui George Topîrceanu, așa-numitul “chiriaș veșnic”, și anume camera în care a stat dânsul o vreme îndelungată în chirie în Iași și de unde își scria poeziile către revista “Viața Românească”.

From there, I chose to go west, in order to stop by over George Topîrceanu’s Memorial House where the so-known “forever tenant” used to write his poems to the magazine “The Romanian Life”, in the room that he used to rent for long periods of time.

Nu departe de aici, în direcția Sud, este Muzeul “Mihail Kogălniceanu”, în care însuși D-l Kogălniceanu stă la dispoziția călătorilor ca și o gazdă primitoare, povestind despre casa și ‘atribuțiunile’ sale, desigur doar sub formă de hologramă. Aici am găsit multă frumusețe și clasă exprimată prin mobila bogat amenajată, iar printre acestea am găsit expus și Manualul Cercetașului și nu mică mi-a fost bucuria când am văzut ce plăcută e viața de cercetaș, în care tind să mă regăsesc. -Doamnele de la muzeu ne-au rugat atât de frumos să vă spunem că vă așteaptă cu mare drag să le treceți pragul, pentru că nu veți regreta.

Not far away from here, to South, there is the “Mihail Kogălniceanu” Museum, where Mister Kogălniceanu himself awaits visitors as a welcoming host, telling a story on his house and his duties, but of course as a hologram. Here I found much beauty through the rich design and furniture, but also I found the Scout’s Manual, and not small was my joy that I found myself in the life of a scout. -Also the ladies from the museum asked me kindly to tell you that they can’t wait for more people to come by because you won’t regret it.

Înspre Sud-Est (acest loc se află pe ruta Casa Memorială Otilia Cazimir – Bojdeuca Ion Creangă, deci îl puteți vizita și când vă îndreptați înspre bojdeucă)  este Vila Sonet, și anume Casa Memorială a lui Mihai Codreanu, un “om universal”, fiind avocat, muzician, poet și multe altele. La intrare se află doi gardieni, reprezentați prin replici sculptate ale câinelui dânsului, iar înăuntru se găsește tabla de șah, colecțiile de cărți, dar și bastonul-spadă. De asemenea, dacă veți fi atenți, veți observa două detalii destul de tulburătoare printre obiectele decorative ale lui Mihai Codreanu, niște lucruri care m-au surprins cu privire la dânsul, dar care vi le voi lăsa ca și curiozități și motivație să le descoperiți singuri.

South-East (between the Memorial House of Otilia Cazimir and Ion Creangă’s Hut, on the same route) there is The Sonnet House, known as The Memorial House of Mihai Codreanu, who was a “ universal man, a lawyer, a musician, a poet, and many others. At the entrance, there are two guards in the form of his dog, sculpted in stone, and inside you can see the chess table, his book collections, and his sword-cane. Also, if you pay attention, you will find at least two detail in the décor of the rooms that will reveal secret and least-known stories about Mihai Codreanu’s life, but I will also not spoil them to you, in order for you to find them yourself.

Vizavi de Vila Sonet se găsește Casa Bolta Rece, restaurantul la care obișnuiau să se întâlnească Mihai Eminescu și Ion Creangă și unde plănuiesc să iau masa și eu data viitoare când mă întorc la Iași.

Right across the Sonnet House, there is the Bolta Rece House, which is the restaurant where Mihai Eminescu and Ion Creangă used to meet and enjoy their meal, and where I would hopefully have my lunch next time I visit Iași.

Aici s-a încheiat vizita mea la Iași, dar nu înainte să trec și pe la Librăria Junimea din Piața Unirii și să îmi cumpăr câteva exemplare din Revista Convorbiri Literare.

This is where my visit to Iași ended, but not before I stopped by the Junimea Library from Union Square to buy a few copies of the magazine Literary Talks.

Mai sunt multe locuri de vizitat în Iași și prin apropiere, fiind atât de bogat din punct de vedere cultural, printre care alte mănăstiri, Biblioteca “Mihai Eminescu”, Cimitirul Eternitatea (unde au fost îngropați și cei ale căror case memoriale le-am descris mai sus) etc.

There are so many other places to visit in Iași that I haven’t mentioned, this place being so rich in culture, such as other monasteries, The “Mihai Eminescu” Library, The Eternity Cemetery (where there were buried most of the residents of the houses I mentioned earlier), etc.

Din Iași, am pornit cu trenul spre Botoșani, iar apoi am luat unul dintre microbuzele regulate spre Ipotești, locul în care a copilărit Mihai Eminescu.

From Iași, I left by train to Botoșani, and then I took one of the regularly buses to Ipotești, the place where Mihai Eminescu’s childhood took place.

Aici am petrecut două zile, la Pensiunea “Floare Albastră”, pensiune care aparține de Memorialul “Mihai Eminescu” Ipotești. Aceasta cred că este una dintre cele mai ieftine pensiuni din țară, prețul unei nopți fiind de 35 Ron vara, respectiv 45 Ron iarna, iar condițiile sunt atât de bune, aș zice chiar că ar depăși standardele cel puțin ale unor pensiuni de 2-3*. Într-un bungalow vă veți bucura de următoarele: camere curate, prosoape, apă caldă, frigider, sufragerie, cărți (într-o mini-bibliotecă), televizor, iar de aici aveți acces liber la bucătăria din clădirea administrativă.  De asemenea, la aproximativ 5 km de aici se găsește un restaurant numit Popas Cucorăni, iar la 15 km distanță se găsește orașul Botoșani, deci nu veți duce lipsă de nimic.

Here is where I spent two days at the “Blue Flower” Hotel, which belongs to the “Mihai Eminescu” Memorial from Ipotești. This is one of the cheapest hotels in the country, the price per night is 35 RON during summer, and 45 RON during winter, and the conditions here are so high despite the price, I would say it’s definitely above 2-3*. In a bungalow, you will find the following: clean rooms, towels, hot water, fridge, living room, books (in a small library), TV, Internet, and from here you have full access to the kitchen from the main building. Also, approximately 5 km from here there is a restaurant called Popas Cucorăni, and at about 15 km away is the city Botoșani, so you won’t have need of anything.

Locul acesta este superb, iar oamenii se ridică mai presus de așteptări, fiind nespus de amabili și ajutători! Am rămas profund impresionată de faptul că acești dragi oameni au pus suflet în tot ceea ce au făcut și au fost dispuși să ne ajute cu tot ce aveam nevoie. De aceea vă recomand din suflet să vizitați această pensiune!

This place is gorgeous, and the people here are high above expectations, being overly friendly and helpful! I am profound moved by the fact that these dear people made everything they could to make our stay most memorable and to help us with everything we needed. That is why I highly recommend visiting this hotel.

Revenind la aspecte culturale, în acest complex veți găsi Casa Memorială a poetului, care este reconstruită după imaginile casei autentice, dar care nu mai este în picioare astăzi, și conține inclusiv piese din aceasta, pe lângă mobilier, chiar și unele table din soba de teracotă din camera care conține biroul.  De asemenea, se vor regăsi aspecte din viața dublă a familiei poetului, și anume mobilierul bogat din partea mamei sale Raluca Jurașcu, cu simboluri de Putere-Leul și Credință-Îngerii de pe lada de zestre, dar și obiecte țărănești care aparțineau de partea tatălui Gheorghe Eminovici.

Going back to cultural aspects, you will find in this complex the Memorial House of the poet, which is built after the images of the authentical house, that is no longer standing, and includes parts of it, apart from furniture, even pieces of the terracotta fireplace in the room that has the bureau. Also, you will find aspects from the double life of the poet’s family, such as the rich furniture coming from his mother Raluca Jurascu, with symbols of Power-the Lion, and Faith-the Angels on the dowry’s chest, in comparison to the peasant things that belonged to his father Gheorghe Eminovici.

Lângă Casa Memorială se găsește Biserica Satului și Bisericuța familiei Eminovici care deține cădelnița în care a fost botezat poetul, precum și masca mortuară a acestuia. În cimitirul de lângă Biserică au fost înmormântați părinții și doi dintre frații lui Eminescu. -Un lucru interesant pe care l-am observant pe teritoriul moldovenesc este că cimitirele se află în centrul satului, spre deosebire de cimitirele din vestul țării care se găsesc la marginea satului.

Next to the Memorial House, there is The Village’s Church and the Little Church of the Eminovici’s family who has the censer in which the poet was baptized, as well as the burial mask of his. In the cemetery, next to the church were buried the poet’s parents and two of his brothers. -This was an interesting thing for me to know, that in Moldova, the cemeteries are located in the centre of the village while in the west of Romania they are located outside of the village.

Tot aici se găsește Casa Papadopol, care prezintă în detaliu cele două lumi: lumea de elită a mamei și viața rurală a tatălui lui Mihai Eminescu, precum și Biblioteca “Mihai Eminescu”, în care sunt expuse picturi botoșăniene și unde se găsește o ediție specială a volumelor poetului în care este tipărit scrisul său de mână de pe schițele sale.

Also here you can find the Papadopol House, where you can see I detail the two worlds: the elite world of Eminescu’s mother and the rural life of his father; The “Mihai Eminescu” Library, where there are some botosanian paintings exposed as well as a special edition of the poet’s volumes where there is printed his work in his writing on his drafts.

În final, se poate vizita Muzeul, unde ni se desfășoară pe de o parte viața lui Eminescu prin etapele prin care a trecut: nașterea, copilăria, etapa teatrului, viața la Viena, perioada Junimistă;  iar apoi se trece peste o punte în Lumea Basmului, unde vom regăsi pereți plini de schițele poetului, picturi și alte forme artistice.  Iar la demisol, se află o replica a Editurii Timpul, un loc în care acesta își petrecuse o bună bucată de vreme.

Finally, you can visit the Museum, where there is presented the Life of Eminescu and all the steps he went through, such as the birth, his childhood, theatre period, life in Wien, the Junimea period; and then, stepping on the bridge between worlds, you’ll get into the world of dreams, of fairytales where the walls are full of his writings and full of paintings and other art forms. Downstairs you will find a replica of the Time Publishing House, a place where he spent lastly most of his time.

În cadrul șederii, puteți să vă bucurați de satul Ipotești, un sat liniștit, înconjurat de dealuri și holde pline, iar la momentul oportun, nu uitați să vă îndreptați spre Lacul cu Nuferi, situat la 4 km de centrul memorial, la un drum de 45 de minute la pas, dar care se poate accesa și cu mașina, existând loc amenajat pentru parcare în apropierea lacului din pădure.

During your stay, you could enjoy the village of Ipotești, a quiet village, surrounded by hills and rich ripe lands, and when the time comes, don’t forget to leave to the Water-lilies Lake, at about 4 km away from the memorial centre, about 45 min walking, but where you could also go by car, and leave your car in the parking spot, close to the forest lake.

Aici, lângă “lacul codrilor albastru, încărcat cu flori de nufăr“ (în perioada Mai-Iunie), puteți să vă delectați din plin de frumusețea peisajului eminescian și să vă adânciți în liniștea pădurii, în locul în care și Mihail Eminovici se retrăgea pentru a-și culege gândurile, pentru a medita adânc, “cufundat în stele”…

Here, next to “the wood lake of blue, covered by water-lilies flowers” (during May-June), you can fully delight inside the beauty of the eminescian landscape, and deeper yourself in the quiet of the wood, in the place where Mihail Eminovici used to withdraw in order to cleanse his thoughts, to reflect profoundly, “deep in the stars”…

Astfel se încheie scurta călătorie pe care am întreprins-o pe teritoriul Moldovei din frumoasa noastră Românie.

This is where my short trip on the Moldavian land of my beautiful Romania ended.

Multe-multe lucruri are de oferit Cultura Română, trebuie doar să le căutăm și să le primim în inimă și să ne amintim că nu e prea târziu să redevenim români puri, care au multă cunoștință și onoare de dat omenirii! “Tovărășiile rele strică obiceiurile bune” (Biblia), astfel, să lăsăm influențele care ne doboară sufletul curat și artistic românesc, de la cei care vor să lase doar gheață în inimile noastre și “să dăm mână cu mână, cei cu inima română”.

Lots and lots of things The Romanian Culture has to offer, we just have to search for them and let them into our hearts and remember that is never too late to be pure Romanians again, that have knowledge and honor to give to humanity. “Bad company corrupts good character” (Bible), so, let us leave the influences that are weighing our clean and artistic soul down, from those who only want to let ice in our hearts, and let us “join hands, those with Romanian hearts”.

“Țara noastră aur poartă”, nu îl lăsați din inimă, ci înmulțiți-l și lăsați-l să crească, chiar dacă alții au încercat să îl înăbușe, încă nu e prea târziu să îl lăsăm să strălucească.

“Our country gold bears”, don’t let it out of your hearts, but instead multiply it and let it grow, even though others tried to stifle it, it is yet not too late to let it shine.

“Dum spiro spero” (lat. “Cât respir, sper”), iar după ce nu mai respirăm, dacă am trait frumos, dacă am iubit și dacă am crezut, să ne revedem în țara cea de veci.

“Dum spiro spero” (lat. “While I breathe, I hope”), and after we stop breathing, if we lived beautifully, and if we loved, and if we believed, we shall meet each other in the eternal life.

Până atunci, să prețuim frumosul ce l-am primit ca dar, să îl muncim și să nu uităm să privim în sus. #lookup.

Until then, let us prize the beauty that we received as a gift, let us work on it, and don’t forget to #lookup.