Călătorie cu trenul la Brad // Train ride to Brad, Transylvania

Gara din Brad // The Train Station of Brad

(Scroll down for the English version)


Română

În penultima zi a anului 2020, am întreprins o scurtă călătorie cu trenul pe ruta Arad-Brad, fiind presată de timp datorită faptului că urma să se oprească circulația pe această rută, de către compania feroviară care deținea trenurile respective, începând cu data de 1 Ianuarie 2021.
Din fericire, la câteva zile după data de 1.01.2021, în urma cererilor, și a dorinței nestrămutate, ale localnicilor și ale autorităților locale, aceștia au izbândit în a convinge Statul Român că este nevoie de bunul mers al acestei rute feroviare, drept ca urmare trenurile continuă să circule pe această rută în ziua de astăzi.

Locomotivă cu aburi

Aceasta a fost prima oară când am vizitat orașul Brad, iar, deși timpul alocat a fost destul de scurt, am reușit să descopăr frumusețea acelor plaiuri.

Ajunsă în Gara de la Brad, m-a uimit arhitectura și designul interesant și chiar proaspăt reabilitat al Gării, despre care, mai apoi, am ajuns să aflu că dăinuiește de pe vremea Imperiului Habsburgic, fiind una dintre cele puține clădiri europene care poartă această istorie arhitecturală. Nădăjduiesc că, într-o bună zi, ne vom putea bucura de un muzeu inaugurat între zidurile acestei clădiri impresionante.

Gara din Brad dis-de-dimineață

De la gară, am pornit la pas către Muzeul Aurului din Brad, această zonă fiind renumită pentru explorările miniere făcute de-a lungul timpului.
Din păcate, muzeul era închis în acea zi datorită sărbătorilor de iarnă, acesta fiind, însă, un motiv în plus de a mă întoarce în Brad.

Muzeul Aurului din Brad

Pe drumul înspre muzeu am admirat un Monument închinat Eroilor care au luptat pentru patria noastră, situat în Centrul Orașului.

Monumentul Eroilor

Din punct de vedere al culturii, în apropierea Monumentului Eroilor, deși unii ar găsi aceasta ca un lucru nesemnificativ, am găsit un stand de cărți în stradă cu o bogată varietate literară și nu numai.
Să nu ezitați să vă opriți la acest stand, unde domnul care vindea era apăsat și trist de felul în care au decurs lucrurile în anul 2020. Astfel, o carte cumpărată va aduce beneficii atât celor care o cumpără, cât și celor care o dau, și, cine știe, poate veți da peste o comoară (cel puțin eu știu că am găsit).

Standul de cărți din apropierea Monumentului Eroilor

Mergând prin Centrul Orașului, am văzut, de asemenea, statui reprezentative Poporului Român: Simbolul Latinității – lupoaica hrănind cei doi copii: Romulus și Remus, iar, pe de cealaltă parte, Draconul Dacic – balaurul cu cap de lup.

Simbolul Latinității / Lupa Capitolina
Draconul Dacic

Plecând de acasă dis-de-dimineață, pentru a mă încălzi, deoarce era sfârșitul lui Decembrie, m-am oprit aproape de Muzeul Aurului, la un restaurant îmbrăcat în haine tradiționale, și am băut o ciocolată caldă, fiind înconjurată de un miros delicat de lavandă.

Restaurantul Class din Brad

După această pauză, m-am îndreptat spre un loc pe care-l văzusem încă de când am ajuns în Brad, datorită poziției sale pe colină, și anume Cimitirul Ortodox din Brad.

Intrarea în Cimitirul Ortodox din Brad

Pot spune că este unul dintre cele mai frumoase cimitire pe care le-am văzut! Cu aspectul lor gotic și sumbru, mormintele exprimau o frumusețe aparte, îndemnând oamenii a se opri din mersul lor grăbit, și a medita puțin cu privire la scopul vieții lor, și la destinația de dincolo de moarte.
Iar acest timp de cugetare poate “lua loc” pe una dintre nenumăratele băncuțe care se găsesc în cimitir; de unde, urcând înspre vârful colinei, se va putea observa o întinsă și frumoasă priveliște asupra orașului Brad și a celor 9-10 munți și dealuri care îl înconjoară.

M-am despărțit de Brad prin cuvintele: “La revedere!”, care au venit din dorința de a mă reîntoarce pe acele meleaguri care au mult mai multe lucruri gata de a fi descoperite.

De prin oraș
Priveliște de pe drumul spre Cimitir

Dar, până atunci, m-am bucurat de călătoria înspre casă cu trenul, lin, învăluit de o ploaie dulce, trecând prin păduri adânci, care parcă ar fi spus:

Peste fagi cu vârfuri sure
 A căzut amurgul rece.
 Înserarea mută trece
 Furișată prin pădure.
 Spre apus abia s-arată
 Printre crengi, întunecată,
 O văpaie de rubin…
 Din frunzișurile grele
 De-nnoptare, tot mai vin
 Glasuri mici de păsărele…

 Reci și palide-n senin
 Se ivesc deasupra stele.

 Și deodată, dintre dealuri
 Se desprinde larg un zvon
 Depărtat și monoton,
 Ca un murmur lung de ape
 Revărsate peste maluri…
 Crește-n luncă, mai aproape,
 Umple văile vecine
 De răsunet mare…
 Vine!...

 Fulger negru… trăsnet lung
 Dus pe aripi de furtună,
 Zguduind pământul tuna,
 Zările de-abia-i ajung…
 Parcă zboară,
 Parcă-noată,
 Scuipă foc, înghite drum,
 Și-ntr-un valvârtej de fum
 Taie-n lung pădurea toată…

 A trecut…
                 Dinspre câmpie,
 Vuiet greu de fierărie
 Se destramă în tăcere…
 Scade-n depărtare…
 Piere…

 Iar în urmă-i, din tufișuri,
 De prin tainice-ascunzișuri, 
 Se ivesc pe jumătate
 Păsărele ciufulite,
 Alarmate
 Și-ngrozite:
 -Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...
 Ciripesc cu glasuri mici
 Cinteze și pitulici.
 Doar un pui de pițigoi,
 Într-un vârf de fag pitic,
 Stă cu penele vâlvoi
 Și făcând pe supăratul:
 -Ce să fie? Nu-i nimic.
 A trecut Acceleratul… 


-George Topîrceanu, "Acceleratul"

Dacă vrei să primești toate viitoarele postări direct pe mailul tău, poți să te abonezi mai jos, doar introducându-ți adresa de e-mail.

De asemenea, te invit să lași un comentariu, precum și să vizitezi paginile mele de pe rețelele de socializare, pe care le găsești mai jos.


English

On the second to last day of 2020, I took a short trip by train on the Arad to Brad route, Transylvania, the West of Romania.
This trip had to take place around that time, since the railway company in use was going to close this route starting January 1st, 2021. Happily, a few days after the 1st of January, following the initiative of the local authorities and citizens and their unflinching wish, they succeeded in convincing the Romanian State Council on the importance of this railway, so that up to this day the trains are continuing to circulate on this route.

Old Steam Train

This was my first time visiting the city of Brad, and, even though time was short, I did manage to discover the beauty of these lands.

Once I have arrived at the train station of Brad, I was amazed by the interesting architecture and design of the newly rehabilitated train station, which, I found out later, lasts from the Habsburg Empire, being one of the few European buildings wearing this architectural history.
Hopefully, one day we could enjoy learning more about it during a tour between these impressive walls.

Early morning at the train station in Brad

From the train station, I walked to The Gold Museum of Brad, this place being renowned for the mine explorations. Sadly, the museum was closed on that day, due to the winter holiday season, yet this is another reason why I should come back to Brad.

The Museum of Gold in Brad

On my way to the museum, I found a Monument raised to the glory of the Romanian Heroes, who fought for our country.

Monument of the Heroes

From a cultural point of view, close to the Monument of the Heroes, though some might find it unimportant, I found a street book stand with a rich literary variety and more. Do not hesitate to stop by at this stand where the seller, saddened by the outcome of things in 2020, was waiting for visitors. Buying a book will bring benefice to the buyer as well to the giver, and who knows, you might even find a treasure (I know I did).

The street book stand

Walking by the City Center I have also found representative statues of the Romanian people: the symbol of Latin origins: the she-wolf feeding two children: Romulus and Remus, and opposite to it, the Dacian Draco: a dragon with a wolf’s head.

Lupa Capitolina
The Dacian Draco

Since I have been on the road from early in the morning, being the end of December, I stopped to warm myself up, close to The Museum of Gold, at a restaurant all dressed up in traditional clothing, where I enjoyed a cup of hot chocolate, surrounded by a delicate lavender scent.

The Class Restaurant in Brad

After this break, I headed to a place I noticed ever since I have reached Brad, due to its position up on the hill: The Orthodox Cemetery of Brad.

Entering the gates to The Orthodox Cemetery

May I just say that it was one of the most beautiful cemeteries I have ever seen. With their gothic and gloomy appearance, the graves were showing a particular beauty, inducing people to stop from their hurried lives, and contemplate on the purpose of life, regarding what will their destination be after they pass from this life.
This cogitation moment can “take a seat” on the numerous little benches one can find in the cemetery, from where, ascending to the top of the hill, you can enjoy a vast and beautiful view over the city of Brad and of the 9-10 mountains and hills that are surrounding it.

I left Brad behind saying “Goodbye!” and wishing I would come back on those lands that have so much more yet to be discovered.

From the mountain city
View from the road to the cemetery

Until then, I found delight in the train ride home, smooth and wrapped in a sweet rainfall, passing through some deep forests, who might have said:

 Across beeches with gray tops,
Twilight has fallen cold.
Nightfall’s passing mute
Surreptitious through the wood.
Towards sunset’s almost seen
Through the branches, gloomy,
A flame as a ruby…
From the weighty foliage
Of nighttime, can still be heard
Slight voices of little birds...


Cold and pale on clear sky
Stars appear above.


Suddenly, between the hills,
A rumor breaks away
Distant and dull,
As a long water’s purl
Overflowing through the shores…
Rising in the everglade, closer,
Filling up the neighboring glen
With a grand echo…
It’s coming!...


Black lightning… long thunder
Flying by the wings of storm,
Trembling the earth in thunders,
Unsatisfied even with the horizon…
It looks like flying
It looks like swimming,
It spits fire, it swallows roads,
And in a whirlwind of smoke,
It cuts long the entire woods...


It has passed…
From the meadow,
Heavy roar of smithery
Unweaves in silence...
Decreases in distance…
Perishes…


Behind it, from the bushes,
Out of hidden shelters,
Half out, they show up:
Ruffled birdies,
Disquieted,
And terrified:
-Who’s there?... What’s that?... Who was here?
Chirping with their little chimes
Wrens and finches.
Only a chaffinch’s chick,
On the top of a small beech,
Disheveled it sits
Pretending to be upset:
-What was it? Nothing.
The train has passed...



-George Topîrceanu, "The fast-train"

The poem “Acceleratul” (“The fast train“), by Romanian poet George Topîrceanu, translated by Poliana Raisa.

If you would like to receive all of the future posts right to your mailbox, make sure you subscribe by simply adding your e-mail address down below.

I would also like to invite you to leave a comment, as well as to visit my other social media pages, which you can find listed right here:

2 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s