(Scroll down for English)
Română
”Joi... și plânge vântu-n frunza de măslin cu umbra deasă e așa de tristă-acuma noaptea asta dureroasă! O povară făr-de-margini parcă-apasă toate cele trist suspină râul Chedron plâns înlăcrimat sub stele... În grădină sub cupole de măslin și palmier, în genunchi, cu ochii-n lacrimi stă Iisus privind la cer: <<Tată, dacă-i cu putință depărtează-Mi suferința totuși nu cum vreau Eu fie, ci precum ai Tu voința>>... Și-n sudoarea cea de sânge rugăciunea i se curmă ah, e greu păcatul lumii, cu mii de ani în urmă și cu mii de ani 'nainte, marea vină-a omenirii cere-ntreagă-acuma prețul mare-al Jertfei ispășirii. Lacrimi și sudori de sânge multe se preling la vale câte nu răscumpără-astăzi plânsul suferinței Sale! Ucenicii dorm sărmanii, L-au uitat pe-nvățătorul iar prin noapte, cu tâlharii, vine Iuda vânzătorul. Vineri... zori de zi... și-aceia ce-I strigaseră <<Osana>> Îl loveau acum cu pumnii la Caiafa și la Ana Farisei, soldații, gloata: și din față și din spate Îi cer moartea-n gura mare: <<Răstignește-ni-L Pilate!>> Soare, arșiță... și Crucea se împlântă-adânc în umăr - este greu păcatul lumii, fărdelegea fără număr. Te cutremuri: tras de funii, prin loviri, cu crucea-n spate Dumnezeu ridică-osânda omenirii vinovate. Miez de zi... Golgota geme azi sub cea mai grea povară răcnet răgușit de ură - două cruci se ridicară cuie, funii, scări, și-ntr-una tot mai greu ciocanul pică - între doi tâlhari pe culme, altă cruce se ridică. La picioare ucenicul și cu mama plâng de jale, undeva, legat de-o creangă, Iuda spânzură la vale... cerul se îmbracă-n noapte totul prinde să-nfioare... Pe Golgota cu tâlharii Dumnezeu pe Cruce moare. Sâmbătă... și norii-n fulger gem pe vârful Căpățânii spre mormântul trist se-ndreaptă arhireii și bătrânii.. și pecețile pe piatră le aștern cu-ngrijorare poate-acuma o să aibă, în sfârșit, o sărbătoare! Ucenicii-n deznădejde plâng cu greu îndurerarea mai amar ca toți își plânge încă Petru lepădarea. La mormânt de două laturi stau de strajă păzitorii prin cetate fără grijă chefuiesc răstignitorii fericindu-se căci iată e-n mormânt <<Răsculătorul>> La Caiafa-n veselie și în cântec e Soborul Inima li-e mulțumită, împlinită li-e plăcerea - Numai ceva tainic spune: se apropie-nvierea! ...Este noapte încă... cerul e senin și plin de stele Petru undeva mai plânge amărât cu lacrimi grele... la mormânt glumesc soldații, luna scapătă spre mare, Dar deodată-un fulger cade, flăcări tot văzduhul pare și-mbrăcat în foc de soare un arhanghel se coboară zbor pecețile-ntr-o parte, piatra-n altă parte zboară - ca trăsniți cad păzitorii tremurând pierduți de frică: - cu Iisus Biruitorul viața nouă se ridică! E mormântul gol, căci Domnul înviat-a cu mărire ne-a schimbat întunecimea pe vecie-n strălucire, A-nviat Mântuitorul pus alăturea cu furii s-a-mplinit în clipa asta, taina scriselor Scripturii. Fost-a judecat de lume, Cruce grea I-au dat să poarte, cuie I-au bătut în palme, omorâtu-L-au cu moarte, pus-au lespede deasupra, pusu-I-au peceți în cale, - însă n-au putut s-oprească slava învierii Sale. Câți nu s-au luptat de-atuncea să-L îngroape sub vreo glie și pecețile să-I pună iar deasupra, pe vecie? - Însă chiar de-a fost pe Cruce și-apoi pus sub piatră rece, chiar de-au început călăii plini de fală a petrece, - când ei nici gândeau atuncea au rămas cu toți de-ocară: de sub lespezi Răstignitul a-nviat ieșind afară. Au fost mulți și fi-vor încă cei ce să-L omoare cată, dar închis să-L țină nimeni n-o să poată niciodată, că nu-i om și nici putere să-L îngroape pe vecie El, Iisus Biruitorul, biruie în veci și-nvie.”
Lyrics: Traian Dorz
Music: Poliana Raisa
Dacă vrei să primești toate viitoarele postări direct pe mailul tău, poți să te abonezi mai jos, doar introducându-ți adresa de e-mail.
De asemenea, te invit să lași un comentariu, precum și să vizitezi paginile mele de pe rețelele de socializare, pe care le găsești mai jos.
English
With the Lord to Calvary Thursday… and the wind cries out the thick-shaded’s olive leaf so sad is now this painful night! An edgeless burden seems to cover all saddened sighs the river Chedron cried out weeping under the stars… In the garden under olive and palm trees domes, on His knees, with tearing eyes sits Jesus looking up: <<Father, if it’s possible take away My suffering Nevertheless not My will, but Yours be done>>… And in His sweat of blood, His prayer ends oh, how heavy the earth’s sin, with thousands of years behind and thousands of years ahead, the great faults of humanity asks now the full price of the atonement’s Sacrifice. Tears and sweat of blood much trickles downhill what doesn’t redeem today the cry of His suffering! The poor disciples sleep, they have forgotten their master and through the night, with the thieves, comes Judas the traitor. Friday… breaking dawn… and those who have shouted <<Hosanna>> Were hitting Him now with punches from Caiaphas to Anna. Pharisees, soldiers, mobs: from behind and front Ask for death loudly: <<Crucify Him Pilate!>> Sun, heat… and the Cross implants deep in the shoulder - how heavy’s the sin of the world, endless transgressions. You shiver: pulled by ropes, through beatings, wearing His cross God lifts the condemnation of the guilty humanity. Mid-day… The Calvary groans today under the heaviest burden rage hoarse by hatred - two crosses rise nails, ropes, stairs, and in one is heavier still the hammer - between two thieves, another cross rises. At the feet, the disciple and the mother are wailing, somewhere, tied to a branch, Judas is hanging… the sky dresses as night everything starts thrilling… On Calvary with the thieves God is dying on the Cross. Saturday… and the lightning clouds are groaning on the top of the Skull Hill to the sad grave the bishop and the elders are heading… and the seals on the rock they’re laying out concerned maybe now they’ll have, at last, a celebration! The disciples in despair heavily cry their desolation bitter than all is Peter crying his denial. At the grave on two sides the guardians are watching through the city careless are feasting the crucifiers enjoying that in the grave lays the <<Upriser>> The synod sings and cheers at Caiaphas Their heart is pleased, fulfilled is their liking -Yet something secret says: the resurrection is coming! …Is night still… the sky is clear and full of stars Somewhere Peter cries yet bitterly with heavy tears… At the tomb the soldiers are joking the moon shines toward the sea, But suddenly lightning falls, flames cover all the air and dressed in sun fire an archangel comes down the seals flew one way, the stone the other way - as crazy are falling the guards shivering lost in fear: -with Jesus the Victorious a new life rises! The tomb is empty, for the Lord is risen with glory He turned our darkness into brightness forever. The Saviour is risen put aside with anger on this day was fulfilled, the secret of the Scriptures. He was judged by the world, Heavy cross to wear, nails were pierced in his hands, they killed Him with death, they sat a stone above, they sealed the seals, - but they couldn’t stop the glory of His Resurrection. How many have not fought since then to bury Him under some earth and the seals to put above, forever, again? -Yet even on the Cross and then under cold stone, even very proudly the executioners enjoyed, -when they least expected then they all fell to reproaches: from under seals, the Crucified was Resurrected to light. Many were and still will be who are wishing to kill Him still, But locked away no one will be able to keep Him ever, for there’s no man and no power to bury Him forever He, Jesus the Victorious, is overcoming and rising again forever.
Lyrics: Traian Dorz
English Translation: Poliana Raisa
Music: Poliana Raisa
If you would like to receive all of the future posts right to your mailbox, make sure you subscribe by simply adding your e-mail address down below.
I would also like to invite you to leave a comment, as well as to visit my other social media pages, which you can find listed right here:
A Romanian on Earth // Un Român pe acest Pământ 