The Magic behind Public Transportation // Magia Transportului în Comun

Photo taken in Transylvania, Romania, Summer 2020

(Scroll down for the English version)


Română

Găsesc ceva atât de magic cu privire la mijloacele de transport în comun și la biciclete, pe care le voi adăuga în această categorie datorită beneficiilor multiple pe care le aduc acestea atât omului, cât și mediului înconjurător.

Mersul cu trenul, mersul cu tramvaiul, mersul cu bicicleta… sunt atât de nostalgice, iar cine nu iubește puțină dulce nostalgie?

Timișoara, România

Personal, am o problemă cu autobuzele, sper că nu va deranja pe nimeni, dar cred că e doar o chestiune fiziologică, prin care apropierea scaunelor și înșiruirea lor, acompaniate de obișnuita aglomerație de oameni prea apropiați unii față de alții nu ajută la construirea unei plăcute amintiri, aceasta și, probabil, a unei lipse personale de control al automobilului care îmi dă o ușoară stare de kinetoză. E doar un punct de vedere.
Dar, autobuzele au avantajul lor de a fi dispuse să meargă pe mai multe rute, și la o viteză acceptabilă.
Doar că eu nu găsesc atât de multă magie în ele, dar dacă tu, dragul meu cititor, găsești, te rog să îmi scrii în secțiunea de comentarii. 🙂

Însă atunci când există fie o stabilitate personală prin mersul cu bicicleta, fie una mecanică prin șinele de tren sau de tramvai, totul se schimbă, și putem să îngânăm povești sau doar sentimente ale farmecului acestor prea-bine cunoscute mijloace de transport.

Mersul cu trenul…compartimente peste compartimente, oameni buni și oameni ciudați, o doamnă cu un cățel, un domn aparent deranjat, un semnal de alarmă, un controlor grăbit, un domn care se întreabă la ce îi folosește graba, o domnișoară cu o carte în mână, un tânăr privind subtil o domnișoară, doi bătrâni încă îndrăgostiți, un copil care doarme în brațele părinților… Oh, câte povești nespuse!

Mersul cu tramvaiul…un tânăr cu o valiză în mână, copii cu ghiozdane în spate, o fată oferă locul ei unui domn în vârstă, un băiat citește o carte, un altul citește ziarul, o doamnă vorbește la telefon, trei studenți vorbesc despre viața de la facultate, un elev își ține cutia de vioară în mână, o tânără se uită pe fereastră, tramvaiul se oprește în altă stație… Oh, câți oameni grăbiți!

Timișoara, România, photo credit: @cristian_carstea (Instagram)
Timișoara, România, photo credit: @4thhub (Instagram)

Mersul cu bicicleta…independență, libertate, bucuria întâlnirii a unui alt ciclist, coborârea de pe bicicletă la trecerea de pietoni, urcarea din nou pe bicicletă, viteza din oraș, pistele de biciclete, admirarea arhitecturii, oprirea pentru a face o poză malului râului care trece prin oraș, mulțumirea adusă oamenilor care s-au dat la o parte, zâmbetul de după răspunsul “Cu plăcere!”, bucuria de mișcare… Oh, cât de liniștitor!

Timișoara, România
Timișoara, România, Râul Bega

Lucruri mici… oh, dar ce impact mare!

Filă de Jurnal – 3 iulie 2020:
Mi-am amintit că eu iubeam trenurile încă de dinainte să merg prima dată cu ele, pe undeva pe la sfârșitul liceului. Vedeam scene din filme care ecranizau atât de plăcut trenurile, dar cred că cea mai mare influență a avut-o opera Bubico, de I.L.Caragiale; și, astfel, atașamentul meu față de trenuri a fost sortit să existe încă de dinainte să ne cunoaștem personal.
Iar atunci când am aflat că studenții beneficiază de transport gratuit pe rutele feroviare, imaginația mea și-a luat zborul și încă poposește din când în când pe câte un tren, înainte să își deschidă iarăși aripile, înspre efemeritatea creației.

Dacă vrei să citești despre recenta mea excursie cu trenul la Brad, Hunedoara, apasă AICI.

Nu uita să Privești în Sus. #lookup
Nihil Sine Deo.

Dacă vrei să primești toate viitoarele postări direct pe mailul tău, poți să te abonezi mai jos, doar introducându-ți adresa de e-mail.

De asemenea, te invit să lași un comentariu, precum și să vizitezi paginile mele de pe rețelele de socializare, pe care le găsești mai jos.


English

There is something so magical about public transportation and bicycle transportation, that I will include here, due to the multiple benefits they bring to humans as well as to the environment.

Train rides, tram rides, and bike rides… they are so nostalgic, and who doesn’t love some sweet nostalgia?

Train station in Timișoara, Romania

Personally, I have an issue with buses, and I hope nobody would get mad, but it’s just a physiological thing to me where the closeness of chairs and the sequence of benches, accompanied by the usually crowded people standing too close to one another, doesn’t really build up a pleasant memory – probably also due to lack of automobile control, it just makes me feel an easy state of kinetosis. But this is just my point of view.
Still, buses go a long way, and they have access to all kinds of roads and they’re fast enough.
It’s just that I can barely find any magic in them, but if you, my dear reader, can find any, please write it down in the comments section. 🙂

But when there’s personal stability through cycling or a mechanical one through the train tracks or the tram tracks, everything changes, and we could be chanting stories or feelings of the charm that belongs to these well-known means of transport.

Train ride… compartments over compartments, good people and odd people, a lady with a puppy, a gentleman seemingly disturbed, an alarm signal, a rushed train conductor, a man asking himself what’s the purpose of all this rush, a girl reading a book, a young man subtle watching a young lady, an old couple still in love, a child sleeping in his parent’s arms… oh, how many untold stories!

Tram ride… a young man holding a suitcase, children with backpacks, a girl offers her place to an old man, a boy reads from a book, another from the newspaper, a lady talks on the phone, three students are talking about life at the university, a student holding his violin case, a young lady is looking out on the window, the tram stops…
Oh, so many rushed people!

Timișoara, România, photo credit: @cristian_carstea (Instagram)
Timișoara, România, photo credit: @4thhub (Instagram)

Bike ride… independence, freedom, the joy of meeting other cyclists, getting off the bike at the crosswalk, jumping up on the bike again, city speed, the bike lanes, admiring the architecture, stopping to take a photo of the river that crosses the town, thanking people for letting you pass through, the smile after answering “you’re welcome”, the joy of movement… oh, how peaceful!

Timișoara, Romania
Timișoara, Romania, Bega River

Small things… oh, but with such an impact!

Timișoara, Romania

Journal page – 3rd of July 2020:
I remembered that I have loved trains even before I have ever ridden on one – somewhere at the end of high school. I saw movie scenes that were portraying trains in such a nostalgic way, but I think the greatest influence on this subject was “Bubico”, the work of I.L. Caragiale, a Romanian writer; therefore, my attachment to trains was bound to exist even before I met them personally.
From then on, and even more when I heard that students in Romania benefit from gratuity on the railways, my imagination took flight and it still stays for a while on a train, until it opens up its wings, to the ephemerid of creation.

If you would like to read about my recent train ride to Brad, Transylvania, click HERE.

Don’t forget to #lookup.
Nihil Sine Deo.

If you would like to receive all of the future posts right to your mailbox, make sure you subscribe by simply adding your e-mail address down below.

I would also like to invite you to leave a comment, as well as to visit my other social media pages, which you can find listed right here:

8 comments

  1. O minunată expunere a “lucrurilor mici”, care aduc o bucurie atât de mare.
    Când vine vorba de călătorii, autorul în cauză este de departe cel mai îndreptățit să vorbescă (sau să scrie), lucru pe care îl și face.
    Călătoria (în special cea cu mijloacele de transport) în sine este o împletitură compusă din dorința de a explora locuri noi, oportunitatea de cunoaște oameni noi (nu doar din cultura sau tradiția specifică, ci și alți colocuitori ai acestei planete) și bucuria de fi liber.
    Frumusețea locurilor îndepărtate este “mai aproape” de noi ca niciodată.
    Consider că, “The Magic Ingredient” care desăvârșește o călătorie, indiferent cum este ea făcut, este reprezentat de persoana/persoanele din jurul micului sau marelui explorator.
    Mulțumim că ai reaprins în noi dorința de explora lumea prin toate “mijloacele” posibile! :))

    Liked by 2 people

    • Se pare că fiecare vede ingredientul magic în felul său, ceea ce, pentru mine, pe lângă lucrul exprimat de către tine, este călătoria în sine, imaginată de dinainte într-un mod care să mă inspire. ☺️

      Sper și îmi doresc ca cei care au citit sau vor citi acest articol să prețuiască călătoriile, fie ele lungi sau scurte, împreună cu mijloacele de transport alese, gândindu-ne, de asemenea, la importanța existenței transportului în comun.

      Mulțumesc foarte mult pentru comentariul tău!

      Like

  2. În 2018 am luat o “palmă” grea de la CFR – ul nostru drag și mi-am promis că n-o să mai urc în trenurile de la noi până nu se schimbă ceva. Îmi ziceam că mai fac ruta Timișoara – Iași cu bicicleta, pentru că ajung mai repede decât trenul, ba încă mai am timp să mă și odihnesc. Nu vorbesc și de alte condiții, că ar trebui să transform comentariul într-un articol.
    Totuși, luna trecută am fost nevoit să urc din nou în tren, dar de data asta am simțit ceva că se schimbă. Se vede luminița de la capătul tunelului, și sper eu să mergem spre bine, pentru că iubesc mersul cu trenul.

    Despre mersul cu bicicleta: dacă stau bine să mă gândesc, cred că am umblat cu bicla mai mult decât pe jos😅🙈

    Aaaa, cu tranvaiul nu am fost niciodată și nici cu vaporul..🙈 no, amu chiar cu toate și eu.? 😅

    O săptămână frumoasă îți doresc !

    Liked by 1 person

    • Nu știu care a fost experiența ta, însă întâmplări nefericite se mai întâmplă indiferent de mijlocul de transport…

      Timișoara-Iași cu bicicleta! Asta da provocare! 😊
      Chiar ai ajunge mai repede decât cu trenul? 😱

      Chiar dacă lucrurile nu sunt cele mai bune la ora actuală cu trenurile de la noi, eu tot le prețuiesc pentru ceea ce sunt ele, și, cred că, dacă ar fi mult mai mulți oameni care ar călători cu trenul, în cele din urmă s-ar vedea îmbunătățiri.

      Bicicleta e minunată, într-adevăr!

      Iar pentru tramvai, vapor, încă nu e prea târziu să le încerci. 🙂

      Mulțumesc mult pentru comentariu!

      Liked by 2 people

      • Experiențele neplăcute au fost multe.. În 2018 m-am dus doar din Alba Iulia până la Salva (BN) la un prieten, și am avut probleme și la plecare cu niște modoveni băuți cărora nu le-am făcut absolut nimic, apoi la întoarcere am avut alte probleme nasoale, plus că a plecat trenul cu întârziere de 4 ore de la destinație.. Nu, nu a fost cutremur, tsunami pe linie, nici vânturi, furtuni sau tornade.
        Draga mea, pe vremea lui Ceaușescu, treburile mergeau cu 80, 120 de km pe oră, acum media după 30 și de ani, este între 45/60 de km pe oră, cu tot cu plombele căzute din gură. 🙈
        Dacă cu automobilul fac un drum de Alba Iulia – București, în maximum 6 ore, relaxat, de ce cu trenul trebuie să fac 8/9 ore, iar la întoarcere am făcut 11 ore..
        My Goodnes..😳
        Eu vreau să ajung timpul când merg până la București cu trenul în 4 ore, să nu zic mai puțin, că este totuși tren, nu mocăniță pe aburi..

        Ps. Cu bicicleta am băgat-o din burtă.. Nu, nu am fost la Iași și cu siguranță nu aș ajunge mai repede decât trenul, n-ai cum..am fost puțin ironic, dar ai înțeles bine despre ce am vrut eu să spun.

        Apreciez mult munca din articolele tale ! 😇

        Liked by 1 person

      • Înțeleg…
        Se întâmplă să aibă întârzieri trenurile, și nu toate decurg perfect, dar fiecare are preferința sa…

        Ar fi frumos dacă s-ar investi mai mult în ele, de aceea trebuiesc promovate, având în vedere că, după Revoluție, cred că oamenii s-au axat mai mult pe călătoria cu mașina, decât cu trenul.

        Mulțumesc frumos!

        Liked by 1 person

      • Da, ai dreptate, am uitat de acest amănunt: faptul că din 90 încoace, industria auto, și nu numai, a explodat, iar călătoria cu trenul s-a redus considerabil, ceea ce se vede unde a ajuns..🤔

        Cu mult drag.!

        Like

Leave a Reply to Train Photography – A Wayfaring Stranger // Un călător pe acest Pământ Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s