(Derulează în jos pentru Română)

---

English

This is an original interpretation on J.R.R. Tolkien’s lyrics from The Hobbit.
(For those of you who have seen the movies, I must say that I have not, neither have I heard the soundtrack of the movie before – I planned to listen to it after I release my version – this version of the song came to me whilst I was reading the lyrics from the book, and there’s no merit to me, it is God who gave me this as a gift. I am pretty happy with the result of the music and the video, and I hope you’ll enjoy it too.)

In the book, thirteen Dwarves came to Bilbo Baggins, a Hobbit, and they started to sing this song, one after another, joining with their instruments.
I tried to record as many similar instruments as I could, therefore you can find 11 different recordings in this song. Why eleven? Because, although there were thirteen Dwarves joined in this song in the book, Oin and Gloin, two of them did not have any instruments, they were probably just singing.
Can you guess what instruments I used?
(You can check your guesses on Youtube, in the description box)

See below the lyrics of the song, by J.R.R Tolkien:

"Far over the misty mountains cold
To dungeons deep and caverns old
We must away ere break of day
To seek the pale enchanted gold.

The dwarves of yore made mighty spells, 
While hammers fell like ringing bells
In places deep, where dark things sleep,
In hollow halls beneath the fells.

For ancient king and elvish lord
There many a gleaming golden hoard
They shaped and wrought, and light they caught
To hide in gems on hilt of sword.

On silver necklaces they strung
The flowering stars, on crowns they hung
The dragon-fire, in twisted wire
They meshed the light of moon and sun.

Far over the misty mountains cold
To dungeons deep and caverns old
We must away, ere break of day,
To claim our long-forgotten gold.

Goblets they carved there for themselves
And harps of gold; where no man delves
There lay they long, and many a song
Was sung unheard by men or elves.

The pines were roaring on the height,
The winds were moaning in the night.
The fire was red, it flaming spread;
The trees like torches blazed with light.

The bells were ringing in the dale
And men looked up with faces pale;
The dragon's ire more fierce than fire
Laid low their towers and houses frail.

The mountain smoked beneath the moon;
The dwarves, they heard the tramp of doom.
They fled their hall to dying fall
Beneath his feet, beneath the moon.

Far over the misty mountains grim
To dungeons deep and caverns dim
We must away, ere break of day,
To win our harps and gold from him!"

The fragment from the book:
” Kili and Fili rushed for their bags and brought back little fiddles; Dori, Nori, and Ori brought out flutes from somewhere inside their coats; Bombur produced a drum from the hall; Bifur and Bofur went out too, and came back with clarinets that they had left among the walking-sticks. Dwalin and Balin said: “Excuse me, I left mine in the porch!” “Just bring mine in with you,” said Thorin. They came back with viols as big as themselves, and with Thorin’s harp wrapped in a green cloth. It was a beautiful golden harp, and when Thorin struck it the music began all at once, so sudden and sweet that Bilbo forgot everything else, and was swept away into dark lands under strange moons, far over The Water and very far from his hobbit-hole under The Hill. […] and still they played on. And suddenly first one and then another began to sing as they played, deep-throated singing of the dwarves in the deep places of their ancient homes… “

If you would like to receive all of the future posts right to your mailbox, make sure you subscribe by simply adding your e-mail address down below.

I would also like to invite you to leave a comment, as well as to visit my other social media pages, which you can find listed right here:

• WordPress
• Instagram
• YouTube
• Pinterest

---

Română

Aceasta este o interpretare originală a versurilor lui J.R.R. Tolkien din cartea Hobbitul.
(Pentru cei dintre voi care au văzut filmele, vreau să vă spun că eu nu le-am văzut, nici nu am ascultat coloana sonoră a acestora înainte – mi-am propus să o ascult după ce voi distribui versiunea mea – această versiune a melodiei mi-a venit în minte în timpul în care citeam versurile din carte, și nu am eu vreun merit, ci Dumnezeu mi-a dat aceasta ca pe un dar. Sunt destul de fericită de rezultatul melodiei, dar și al filmării, și sper că te vei bucura și tu de ele!)

În carte, treisprezece Pitici au venit la Bilbo Baggins, un Hobbit, și au început să cânte acest cântec, unul după altul, alăturându-se cu instrumentele lor.
Am încercat să înregistrez câte instrumente asemănătoare am putut, astfel, vei întâlni 11 înregistrări diferite în această melodie. De ce unsprezece? Deoarece, deși erau treisprezece Pitici care cântau împreună, Oin și Gloin, doi dintre ei, nu aveau instrumente, astfel, probabil, aceștia cântau vocal.
Poți să ghicești ce instrumente am folosit?
(Poți să îți verifici răspunsurile cu ceea ce scrie în descrierea melodiei, pe Youtube.)

Vezi mai jos traducerea versurilor în Română, după originalul scris de J.R.R. Tolkien:

Departe, dincolo de munții reci încețoșați,
Spre temnițe adânci și vechi peșteri 
Trebuie să plecăm la mijit de zi
Să căutăm palidul fermecatul aur.

Piticii de altădată au făcut farmece mărețe,
Timp ce trânteau ciocane ca și clopote zăngănitoare
În locuri adânci, unde lucruri întunecate dorm,
În holuri găunoase de sub cascade.

Căci rege antic și lord al elfilor
A fost un tezaur bogat și scăpărător
Au format și au forjat, și lumină au captat
Să ascundă în nestemate pe mâner de sabie.

Pe coliere argintii au înșirat
Stelele înfloritoare, pe coroane au agățat
Focul-dragonului, în fir răsucit
Au împletit lumina lunii și a soarelui.

Departe, dincolo de munții reci încețoșați,
Spre temnițe adânci și vechi peșteri 
Trebuie să plecăm, la mijit de zi
Să revendicăm demult-uitatul aur.

Pocaluri au sculptat pentru ei
Și harpe de aur; unde niciun om nu se cufundă
Mult timp au stat așa, și multe cântece au fost
Cântate, neauzite de oameni sau elfi.

Pinii vâjâiau pe înălțimi,
Vânturile gemeau în noapte.
Focul era roșu, flacăra-i se întindea;
Copacii ca torțele se aprindeau cu lumină.

Clopotele sunau în vale
Și oamenii priveau în sus cu fețe palide;
Furia dragonului mai feroce decât focul
A dărâmat firavele lor turnuri și case.

Muntele fumega sub lună;
Piticii, au auzit bocănitul sentinței.
Au părăsit holul spre o prăbușire de moarte
Sub picioarele lui, sub lună.

Departe, dincolo de munții necruțători încețoșați,
Spre temnițe adânci și vagi peșteri 
Trebuie să plecăm, la mijit de zi,
Să ne câștigăm harpele și aurul de la el!

Fragmentul din carte:
„Kili și Fili s-au grăbit la gențile lor și au adus înapoi mici viori; Dori, Nori, și Ori au adus flaute de undeva din hainele lor; Bombur a produs o tobă din hol; Bifur și Bofur au mers afară și ei, și au revenit cu clarinete pe care le-au lăsat lângă bețele de mers. Dwalin și Balin au zis: „Scuzați-mă, am lăsat-o pe a mea pe verandă!” „Doar adu-o și pe a mea cu voi,” a zis Thorin. S-au întors cu viole atât de mari precum ei înșiși, și cu harpa lui Thorin înfășurată într-un material verde. Era o frumoasă harpă aurie, și când Thorin a lovit-o muzica a început dintr-odată, atât de neașteptată și de dulce încât Bilbo a uitat orice altceva, și a fost luat pe sus către tărâmuri întunecate sub luni ciudate, departe dincolo de Apă, și foarte departe de gaura lui de hobbit de sub Deal. […] și încă ei cântau. Iar dintr-odată primul și apoi altul începeau să cânte, muzică joasă de pitici în locurile adânci ale străvechilor lor case…”

Dacă vrei să primești toate viitoarele postări direct pe mailul tău, poți să te abonezi mai jos, doar introducându-ți adresa de e-mail.

De asemenea, te invit să lași un comentariu, precum și să vizitezi paginile mele de pe rețelele de socializare, pe care le găsești mai jos.

• WordPress
• Instagram
• YouTube
• Pinterest