(Click here for English)
Română
Dragonul s-a stins, Oasele-i sunt zdrobite; Armura-i e sfărâmată, Splendoarea-i este înjosită! De sabia începe a rugini, Și tronul și coroana de-ar pieri Cu puterea în care oamenii se-ncred, Și avuția pe care-o prețuiesc, Aici iarba încă crește Și frunzele se leagănă încă, Alba apă curge, Și elfii cântă încă Hai! Tra-la-la-lally! Hai ‘napoi în vale! Stelele sunt mult mai luminoase Decât nestemate fără măsură, Luna este mult mai albă Decâr argintul din comoară: Focul este mult mai sclipitor În vatră la amurg Decât aurul scos din mină, Deci pentru ce să hoinărești? O! Tra-la-la-lally Hai ‘napoi în Vale. O! Unde mergi, Așa de târziu la întoarcere? Râul curge, Stelele toate sunt aprinse! O! Încotro așa încărcat, Așa trist și mohorât? Aici elf și fecioară elf Acum întâmpină pe cei obosiți Cu Tra-la-la-lally Hai ‘napoi în Vale! Tra-la-la-lally Fa-la-la-lally Fa-la!
Versuri: J.R.R. Tolkien
Traducere în Română: Poliana Raisa
Dincolo de cântec
Elfii au cântat această melodie înspre finalul cărții, atunci când protagonistul, Bilbo Baggins, hobbitul, se îndrepta înapoi spre casă după câteva luni de aventuri și după ce un mare război s-a încheiat.
Toate acestea par la început a fi fost făcute doar pentru comoara Piticilor, dar ca și o dezvăluire din apendixul Stăpânului Inelelor, acesta a fost de asemenea un plan în a redobândi puțină pace în unele teritorii nordice ale Pământului de Mijloc, prin uciderea dragonului care ar fi putut fi așa de ușor corupt de lordul întunericului.
Cântecul vorbește despre cum viața simplă, privitul stelelor strălucitoare, sau a apei curgătoare sau doar a sta lângă un foc cald este mai bine decât a lupta pentru “aurul scos din mină”, sau alte nestemate, care îi fac pe oameni lacomi, cum am văzut în cântecul precedent.
Fragmentul din carte ne amintește cum acest cântec este foarte asemănător cu melodia elfilor cântată la începutul călătoriei hobbitului.
„Era în Prima zi a lunii Mai când cei doi (-Bilbo și Gandalf-) se întorceau, în final, la marginea văii lui Rivendell, unde stătea Ultima (sau Prima) Casă ca Acasă. Încă o dată era seară, poneii le erau obosiți, în special cel care căra bagajele; și toți simțeau nevoia de odihnă. Cum mergeau în jos pe cărarea abruptă, Bilbo a auzit elfii tot cântând în copaci, de parcă nu s-au oprit de când a plecat; și, cât ce călăreții lor au coborât în porțiunile mai joase ale luminișului, au izbucnit într-un cântec foarte asemănător cu cel de dinainte…”
Dacă vrei să primești toate viitoarele postări direct pe mailul tău, poți să te abonezi mai jos, doar introducându-ți adresa de e-mail.
De asemenea, te invit să lași un comentariu, precum și să vizitezi paginile mele de pe rețelele de socializare, pe care le găsești mai jos.
A Romanian on Earth // Un Român pe acest Pământ 